Daisy clipi, știind că singura persoană capabilă să-i dea ordine lui Cassidy era Emery. Ea întrebă timid: "A fost domnul Potter?" Cassidy zâmbi complice. Melissa realiză ceva și o cuprinse cu brațul pe Daisy peste umeri, spunând: "Tocmai mă plângeam că domnul Potter ți-a dat o imitație, dar s-a dovedit a fi o surpriză. Daisy, soțul tău e ceva special." Daisy se simți ușor emoționată când intră în toaletă să-l sune pe Emery. "Bună, Daisy." Vocea blândă a lui Emery se auzi, făcând inima lui Daisy să tresară în timp ce se uita la degetele de la picioare. "Domnule Potter, ați aranjat ca Cassidy să vină la restaurant?" întrebă ea. "Da," răspunse el. Curioasă, ea întrebă: "Cum ați știut că voi avea probleme?" "Doar o presupunere." Daisy își spuse în sinea ei: 'Se pare că știe nu doar unde sunt, ci și problemele în care mă aflu. Mă spionează sau ceva?' "Relaxează-te, Daisy. Potter Group este un investitor în munca lui Cassidy. Este datoria ei să-și spele numele." Daisy răsuci tivul rochiei, simțindu-se conflictuală. "Dar rochia asta e prea scumpă. E suficient să acopăr chiria pe un an." "Nu e deloc scumpă." "Ce?" Daisy rămase perplexă de cuvintele lui. Emery explică: "Rochia a fost cumpărată de sora domnului Potter, dar nu a încăput în ea. M-am gândit că ți s-ar potrivi ție, așa că am luat-o." Emery nu mințea. Rochia, împreună cu toate hainele din dulapul dormitorului, erau de la Noelle. "Înțeleg." Daisy se simți mult mai ușurată. "Hainele din dulap nu au costat nimic, așa că simte-te liberă să le porți," spuse Emery. După ce închise telefonul, Emery primi un apel de la Noelle, care țipă: "Emery, dă-mi hainele înapoi! Mi-ai luat toate stilurile preferate!" Ea depusese mult efort pentru a cumpăra acele haine în ediție limitată, iar acum toate dispăruseră. "Le-am dat soției mele. Poți să cumperi altele noi," răspunse el. "Cum ai putut să-mi faci asta?" plânse Noelle, realizând brusc ceva ciudat. 'Stai puțin! Când s-a căsătorit?' ***** După ce termină ultimul curs, Daisy merse la supermarket. Emery îi făcuse o favoare mare, așa că plănuia să gătească o masă pentru a-i mulțumi. Neavând talent la gătit, ea cumpără multă mâncare pre-preparată. În timp ce aranja lucrurile în bucătărie, soneria sună. Uitându-se prin vizor, Daisy văzu un curier. "N-am cumpărat nimic," spuse ea după ce deschise ușa. "A fost cumpărat de domnul Potter," răspunse bărbatul. Confuză, Daisy întrebă: "Ce a cumpărat?" "O mașină de spălat vase." Daisy își aminti brusc scena de aseară când Emery o oprise să spele vasele. I se păru oarecum amuzant și totodată emoționant. Curierul termină curând de instalat mașina de spălat vase. Înainte de a pleca, el explică cum funcționează. "Această mașină de spălat vase are două compartimente. Cel din stânga este pentru spălarea fructelor și legumelor, iar cel din dreapta este pentru spălarea vaselor. Nu le amestecați, și iată și un detergent gratuit." După ce curierul plecă, Daisy verifică prețul mașinii de spălat vase online și fu șocată că a costat 10 mii de dolari. Chiar atunci, Emery se întoarse acasă, iar Daisy întrebă cu îngrijorare: "Domnule Potter, de ce ați cumpărat o mașină de spălat vase atât de scumpă?" Încălțându-se cu papuci, el se uită la mașina de spălat vase și dădu din cap satisfăcut. "Nu e rău. Te va scuti să-ți rănești mâinile." Daisy nu se aștepta ca Emery să cumpere o mașină de spălat vase atât de scumpă doar pentru mâinile ei. Ea murmură: "Purtarea mănușilor în timp ce spăl nu-mi rănește mâinile. O pereche de mănuși costă doar 10 dolari, dar o mașină de spălat vase costă 10 mii de dolari. Nu merită." Emery se uită la Daisy cea cicălitoare și vru să-i ciupească obrajii pufoși. Arătau atât de moi și știa că trebuie să se simtă foarte bine. Își reținu impulsul și explică: "Mașina de spălat vase a fost cumpărată de proprietar. N-am cheltuit niciun ban." Daisy se simți mai liniștită când întrebă: "Serios?" "Desigur," răspunse Emery. Daisy se uită la el, cu ochii plini de bucurie. "Domnule Potter, cum de reușiți întotdeauna să obțineți lucruri scumpe fără să cheltuiți bani? Ca rochia mea, și acum mașina de spălat vase." "Am noroc," spuse Emery în timp ce o freca ușor pe cap. "Și voi aduce noroc celor din jurul meu." Daisy simți tandrețea în cuvintele lui și spuse cu un zâmbet: "Ei bine, vă mulțumesc pentru norocul dumneavoastră, domnule Potter." Daisy se întoarse în camera ei să se schimbe din rochie. Valora 20 de mii de dolari și i s-ar rupe inima dacă s-ar murdări. Agăță cu grijă rochia în dulap printre rândul de rochii elegante, apoi închise ușa. În timp ce trecea pe lângă birou, Emery era la telefon. Ea intră pe vârfuri în bucătărie. Emery ieși din birou, atras de lumina lumânărilor din sufrageria slab luminată. Pe masă erau două fripturi, însoțite de ouă prăjite și broccoli. Cu toate acestea, abilitățile culinare ale lui Daisy lipseau, iar ouăle arătau cam neatrăgătoare. Ținând două pahare și o sticlă de vin, Daisy se apropie. "Ați terminat cu munca, domnule Potter?" "Le-ai făcut tu pe toate astea?" întrebă el. Daisy dădu din cap cu un zâmbet plăcut. "Ca să vă mulțumesc pentru că m-ați ajutat, am gătit această masă. Ce părere aveți?" Chipul ademenitor al lui Daisy în lumina lumânărilor îi aminti lui Emery de acea noapte, mărul lui Adam mișcându-se în timp ce își feri privirea. "Ei bine, ca să-ți mulțumesc pentru tratament, am un cadou pentru tine." Apoi îi întinse o cutie albastră închisă legată cu o panglică albă. "Ce-i asta?" întrebă ea. "Deschide-o și vezi." Daisy dezlegă panglica și ridică capacul, găsind o bucată de hârtie înăuntru cu cuvintele "Act de Proprietate". Șocată, ea ridică privirea. "Domnule Potter, asta e casa noastră nouă?" "Da," răspunse el. "Asta e prea repede, nu-i așa?" Ea menționase casa abia ieri, iar astăzi el o cumpărase. "Vezi dacă-ți place." Când Daisy văzu proprietarul, rămase perplexă. "Domnule Potter, dumneavoastră..."