Zâmbesc uşor, întorcându-mă la treaba mea, întorcând churros, care devin maro-aurii. „Ai cumva ciocolată în camera ta, Frankie?” întreb, știind deja răspunsul. „Desigur că am.” „Du-te și adu-o – o să fac un sos pentru înmuiat.” Ezită o secundă, dar râd și-i dau un mic șut în gambă. „Învață să împarți,” îl tachinez, zâmbindu-i larg. „Nu avem nevoie de toată provizia ta, care sunt sigură că e imensă