Capitolul 11: Întâlnirea POV-ul nimănui: Ken era încă în patul său. „Azi e ziua. Acum sunt pe deplin pregătit”, se gândi Ken. Apoi se ridică și făcu o săritură mortală înapoi ca să coboare din pat. Dar prim-ministrul intră și ținea un plic. Ken se apropie de el. „Ar trebui să plec acum?”, îl întrebă pe prim-ministru. Prim-ministrul Dean dădu din cap și se îndreptă spre biroul lui Ken. Așeză plicul acolo și-l deschise. Apoi întinse dosarele pe masă. Ken deveni curios și se teleportă lângă prim-ministru. Scana dosarele și apoi se uită la prim-ministru: „Ce sunt astea?”, întrebă Ken. Prim-ministrul se uită la Ken. „Alteța Voastră, acestea sunt profilurile potențialelor dumneavoastră ținte. Vă rog să alegeți dintre ele”, declară prim-ministrul Dean. Ken dădu din cap și scana dosarele. Dar fu atras de cineva. „Madeleine Wright, cunoscută și sub numele de Mandy Wright”, citi Ken. Apoi revizui dosarul lui Mandy și zâmbi larg. „Voi ataca această celebritate populară. Cred că este vulnerabilă”, presupuse Ken. Prim-ministrul Dean înclină capul și se uită la Ken. „De ce credeți asta, Alteța Voastră?”, întrebă el. „Pentru că scrie aici că este mereu cu inima frântă, odată ce mă vede se va îndrăgosti imediat de mine și nu va putea rezista frumuseții mele! Hahaha!”, se lăudă și râse Ken. Prim-ministrul Dean afișa încă o față lipsită de emoții, apoi bătu din palme o dată. „Foarte bine, trebuie să mergeți la Paris, Franța. Aveți 2 ani umani pentru a vă îndeplini misiunea. Noroc, Alteța Voastră”, spuse prim-ministrul Dean. Ken zâmbi cu superioritate. „Sunt pregătit și o voi ucide pe Mandy Wright”, spuse el cu hotărâre. Plecare lui Ken din regatul vârcolacilor și faptul că are o misiune de la moarte trebuie să rămână un secret pentru ei, pentru a le proteja imaginea. Înainte de a pleca, Ken se hotărî să meargă în biroul tatălui său. „Majestatea Voastră, sunt pe deplin echipat să ucid un om. Nu vă voi dezamăgi”, spuse Ken cu o expresie facială serioasă. Regele Kaizer se ridică de pe scaun și se uită la Ken. „Fiule, noroc. Te voi aștepta. Tu vei conduce acest regat în curând”, spuse regele Kaizer. Ken dădu din cap și se înclină. Apoi părăsi biroul, dar afară stătea Ren. „De ce ești aici?”, întrebă Ken pe fratele său. Ren se apropie de el. „Noroc, Ken. Să vedem dacă vei reuși. Dacă nu, nu te voi mai vedea niciodată”, spuse Ren și apoi zâmbi cu superioritate la Ken. Se apropie mai mult. „Dacă eșuezi, vei fi ucis și eu voi deveni succesorul”, șopti Ren lui Ken în timp ce-l lua peste picior. Ken se uită furios la el și-l împinse pe Ren. „Voi avea succes, ai încredere în fratele tău mai mic”, răspunse Ken sarcastic. Se îndepărtă de Ren și îl ignoră pur și simplu. Ken părăsi palatul lor și apoi sări prin curtea din față. „Îmi va fi dor de tot, dar mă voi întoarce și voi face pe toată lumea mândră!”, își spuse el în timp ce sărea în jur. Ajunse la grădina unde se afla fântâna. Se așeză acolo cu fața la fântână și se uită în jos. „Mandy Wright, am să te ucid!”, țipă el și apoi sări în fântână. Ken ajunse în lumea oamenilor și zăcea sub Turnul Eiffel. Se ridică și se atinse la spate. „Ugh, doare, nu?”, murmură el. Dar apoi auzi ceva. „Hei, tu ești actrița aia populară, Mandy?” Ochii lui Ken se dilatară când auzi asta de undeva. Urechile lui Ken se mișcau ca să găsească locația. „Sunt atât de norocos! Mandy este chiar aici aproape”, se gândi Ken. Se plimbă prin jur și căută locația exactă. Ken îi găsi în sfârșit, dar văzu scena în care Mandy și doi bătăuși îi făcuseră deja poze și acum voiau să o jefuiască. „Hei, unde-ți e portofelul sau telefonul? Dă-ni-le nouă”, spuse cineva. Mandy dădu din cap. „Nu! Nu vi le dau!”, apoi încercă să se ridice, dar căzu la pământ. Se holbă și vru să fugă de bătăuși. Ken își strâmbă gura și-și întinse brațele. „E timpul spectacolului!”, spuse el zâmbind cu superioritate. Ken sări în fața celor doi bătăuși. Cei doi bătăuși se opriră din urmărirea lui Mandy. Ken își arătă ochii roșii și colții. Cei doi bătăuși se speriară și pur și simplu fugiră. „Aahhh! Monstru!”, țipară ei la unison. Mandy, fiind atât de amețită, se opri din fugă, dar se întoarse încet. „Cine ești tu?”, murmură ea în timp ce vederea ei era atât de încețoșată. Putea vedea spatele lui Ken, dar era atât de încețoșat. Apoi Mandy leșină. Ken se întoarse și o văzu pe Mandy prăbușită la pământ. Apoi se apropie de ea cu viteza lui și o duse în brațe ca pe o mireasă. „Sunt atât de încântat să te ucid, Mandy Wright”, murmură Ken în timp ce se uita la ea. Ken mergea și se întreba unde ar trebui să meargă. „Unde este casa ei? Din cercetările noastre, ea locuiește în penthouse-ul condominiului, dar sunt o mulțime de clădiri pe aici”, se întrebă Ken în timp ce se uita la clădirile din jur. „Oh? Asta-i Mandy?”, cineva îi văzu și o recunoscu pe Mandy. Ochii lui Ken se dilatară și acoperi fața lui Mandy cu părul ei. „Oh, sunt încurcat! Ar putea crede că am răpit-o și eu voi fi tipul rău aici! Nu, nu! Ar trebui să fiu un erou aici!”, se gândi Ken în timp ce se îngrijora că planul său va eșua. Apoi se teleportă și se duse în vârful unei anumite clădiri, încă ținând-o pe Mandy. Mandy era încă inconștientă. Se uită la ea. „Poate că ar fi trebuit să aleg o persoană normală, nu o celebritate!”, spuse el și se simți frustrat. Ken încă mai căuta penthouse-ul lui Mandy în timp ce sărea prin zonă, ținând-o pe Mandy. Ken încă nu-l găsise și se hotărî pur și simplu să rezerve un hotel pentru Mandy. O duse pe Mandy în camera pe care o rezervase pentru ea. O așeză pe pat, dar ochii lui Mandy se deschiseră în timp ce Ken aranja patul lui Mandy și se uita la ochii lui Mandy. Ochii lui Ken se dilatară. „La naiba, m-a prins”, se gândi Ken. Dar Mandy îi apucă fața și-l sărută pe buze pe Ken. Ken fu atât de surprins și nici măcar nu se putu mișca.