Mă aplec înainte și-i cuprind gura cu a mea, sărutând-o mai aprig decât ar trebui, probabil, cu buzele ei atât de umflate și rănite, dar nu mă pot abține. Parcă nu mă satur niciodată de ea. „Vreau să rămân cu tine”, șoptește ea lipită de gura mea. „Știu și nu-mi doresc nimic mai mult decât asta, dar bănuiesc că părinții tăi habar n-au unde ești acum.” Dă din cap aprobator, arătându-mi că am drepta