♡ POV-UL LUI LILY ♡ Doamne, de ce eu, ce-am făcut să merit asta! N-am fost decât bună, ajut pe cei nevoiași, mă rog în fiecare seară, bine, asta e o minciună, dar studiez și iau note bune… Adică, sigur, înjur, dar nu o fac cu voce tare, bine, asta e o altă minciună. Sigur, am zis niște chestii urâte despre Asher, dar merită… mă gândesc să înjur, dacă aș putea să-l înjur pe profesorul ăla stupid. „Doamnă Ramroch, pot să am un alt partener care să nu fie un idiot?”, zise Asher, scoțându-mă brusc din criza de nervi pe care o aveam în cap. Capul meu se întoarse repede și îl fulgerai cu privirea, asigurându-mă că simte ura pe care o eman. Ochii lui aveau o sclipire ciudată pe care nu o puteam descifra, în timp ce-mi aruncă unul dintre zâmbetele lui arogante. Cum îndrăznește nenorocitul ăsta, sunt o elevă de zece! El e idiotul, adică chiulește de la ore și sunt destul de sigură că asta o să-i apară în dosar. Mă tânguiam în gând, ceva ce n-aș îndrăzni să spun cu voce tare. Capul meu se întoarse brusc în față, confruntându-mă cu profesoara mea, acum cea mai detestată. Încercai să am cea mai convingătoare expresie pe care o puteam afișa. Poate că o să-i fie milă de mine și o să mă lase să schimb partenerul. „Doamnă Ramroch, sunt oarecum de acord cu el în privința asta, cu excepția părții cu idiotul, știm cu toții că sunt orice altceva decât un idiot, plus că eu și Asher nu ne înțelegem, așa că ar fi dificil să facem proiectul”, îi spusei doamnei Ramroch, sperând că o să înghită momeala. „Nu! Nimeni nu schimbă partenerii!”, urlă doamna Ramroch. Ochii ei se întunecară de furie în timp ce se uita când la Asher, când la mine. Ei bine, dărâmă tot acoperișul, domnișoară, nu e nevoie să țipi. Era atât de greu să schimbi partenerii? Nenorociții ăștia de profesori și căile lor clișeice de a aduce dușmanii împreună. Asher începuse să înjure în spatele meu, fiind foarte dramatic. Adică, sunt sigură că o să lase toată munca pe mine oricum, așa că de ce să se agite atât? Tipul ăsta a ieșit mai bine din asta, cu mine fiind eleva de top și toate cele, dar având ghinionul ăsta, a trebuit să dau de un imbecil care abia participă la oră. Unul care mă urăște din tot sufletul și crede că sunt dezgustătoare. „Acum, toată lumea, apropiați-vă de partenerul vostru pentru a discuta mai mult despre proiect”, anunță doamna Ramroch, mâindându-ne spre partenerii noștri. Fața mea spunea totul, nu-mi doream decât să ies de aici. Dar asta ar fi imposibil cu un gândac (doamna Ramroch) care ne pândea și ne urmărea fiecare mișcare. Asta e, așa o să mor de tânără. Și nici măcar n-am apucat să am un iubit. M-am ridicat să stau lângă Asher pentru că, aparent, el nu voia să-și părăsească locul. Avea o expresie impasibilă pe față. Brusc se întoarse spre mine cu un rânjet pe față. Gura i se strâmbă într-un mârâit în timp ce se uita la mine cu dezgust. „Să nu-mi spui un cuvânt”, zice el. „Stai liniștit, n-o să o fac, n-are rost să-mi pierd timpul vorbind cu un imbecil”, spusei încet, sperând că nu mă aude. „Ce-ai zis?”, întrebă el. „Ni-mic!”, bâigui eu în timp ce dădeam din cap. E trist, într-adevăr, sunt o tânără de optsprezece ani care încă se teme de bătăușul ei. Doamne, nu știu de ce nu pot să-i țin piept niciodată. Ei bine, el are 1,85 m și are mulți mușchi, în timp ce eu, pe de altă parte, arăt ca o scobitoare. Plus că sunt singură. Nu am prieteni care să frecventeze această școală. „Vom discuta despre acest proiect la penthouse-ul meu, să nu-ți aduci prietena aia de curvă cu tine”, zise el. Chiar dacă frecventam în prezent un internat, părinții lui Asher îi permiseseră să stea în afara incintei și să plece pe cont propriu. Presupun că e un alt avantaj al faptului că ești bogat. Sprâncenele mele se încruntară confuze în timp ce mă gândeam la cine trebuie să se refere. Trebuie să fie Rose, deoarece ea și fratele ei sunt singurii mei prieteni. Dar Rose nu e o curvă, e mai degrabă o introvertită căreia îi place să joace jocuri video și să se uite la filme. În timp ce fratele ei este cel mai prietenos și deschis tip pe care l-am întâlnit vreodată. Sunt destul de mișto să petreci timp cu ei, păcat că fac cursuri online și nu frecventează aceeași școală ca mine. „Hei, vorbesc cu tine!”, rânji el, scoțându-mă din gânduri. „Îmi pare rău, Asher, nu te-am auzit”, mormăii eu. „La ce te gândeai? La una dintre multele tale jucării sexuale?”, mârâi el. Ochii lui aveau o sclipire de furie înainte de a o ascunde cu o privire indiferentă. Gura mi se căscă în timp ce mă uitam la el șocată. Nu mă așteptam să spună asta sau să aibă o părere atât de proastă despre mine. O, pe cine mint, Asher a avut întotdeauna o părere proastă despre mine, așa că asta n-ar trebui să fie un șoc pentru mine. Dar era departe de adevăr, încă eram virgină, Doamne iartă-mă, nici măcar n-am avut primul sărut. Eram nevinovată în mai multe feluri decât unul. Dar la cine se referă dacă nu la mine? Ce l-a făcut să tragă concluzia că am jucării sexuale?