"Ce vrei să spui cu asta?" întrebă Jessica. Se certa la telefon în fața tribunalului de ultimele zece minute. Astăzi era ziua nunții ei. Ea și iubitul ei din liceu, Burke, trebuiau să se întâlnească aici la zece și jumătate dimineața pentru a se căsători. "Burke, e zece și patruzeci și cinci, unde ești?" întrebă ea, cu vocea tremurândă. "Jessica, nu voi veni astăzi," spuse Burke. "Ce vrei să spui cu asta? Astăzi trebuie să ne căsătorim," spuse ea din nou. De data asta simți ceva scurgându-se pe obraji. Trăgea cu nasul ca să alunge lacrimile, ca să nu-i strice machiajul. "Jessica, nu cred că te iubesc suficient ca să vreau să mă căsătoresc cu tine și să locuim împreună în aceeași casă," spuse el. Simți cum i se scufundă inima. Plănuiseră nunta împreună de când o ceruse în căsătorie. Știa de visul ei de a se căsători și de a locui într-o casă cu o curte unde să se joace copiii. El nu avea o casă cu o curte, dar plănuiseră să-și ia una. "Nu te voi forța să iei o casă cu o curte," spuse ea. Probabil că povara financiară devenea prea mare pentru el. Motivul pentru care nunta era una discretă era din cauza finanțelor. Nu erau bogați, dar dacă și-ar uni forțele, ar putea trăi confortabil. Pentru că amândoi erau orfani, nu aveau pe nimeni pe care să-l invite la nunta privată. Plănuiseră să facă o nuntă privată și să spună mai târziu prietenilor. "Burke, dragă, nu vii să te alături mie?" o voce răsună din interiorul camerei. Jessica știa că vocea sună familiar, dar nu-și dădea seama de unde o știe. "Cine e acolo?" spuse Jessica într-un țipăt înăbușit. "Începi să auzi lucruri?" o întrebă Burke. Jessica știa foarte bine că auzise o voce familiară. Cunoștea vocea aia. Era vocea celei mai bune prietene a ei. "E Emma?" întrebă ea, de data asta lacrimi căzând din al doilea ochi. "De ce ar fi Emma aici?" întrebă Burke. Jessica fusese întotdeauna suspicioasă față de prietena ei și de iubitul ei și, în sfârșit, suspiciunile se dovedeau a fi adevărate. "Jessica, du-te acasă și voi veni să ne întâlnim noaptea," spuse el. "Voi aștepta aici până vei veni," spuse Jessica. Vocea ei era imploratoare. "Te voi ierta chiar dacă m-ai înșelat. Te rog, vino, nu mă face de râs," adăugă ea, implorând. "Okay, da, Emma e aici și știi ceva, Jessica, s-a terminat între noi. Nu pot să mă căsătoresc cu tine sau să stau cu tine. Hai să ne despărțim aici," spuse el. "Nu, te rog," imploră Jessica, cu fața acum îmbibată de lacrimi. Rugămințile ei fură întâmpinate cu o tăcere goală. Burke închisese apelul. Jessica smulse telefonul de la urechi și se hotărî să sune din nou, dar acum descoperi că nu mai merge. Burke îi blocase linia. Se ghemui chiar în fața tribunalului. Nu-i păsa dacă oamenii se uitau la ea. Tocmai îi fusese smulsă inima și spartă în mai multe bucăți și înmânată. Plânse cu ochii scoși, dar nu putu să nu audă conversația bărbatului care stătea la mai puțin de un picior distanță de ea.