Bailey și-a aruncat pantofii cu toc, și-a ciufulit șuvițele lungi și negre și s-a plimbat până la patul lui Kaleb. Nu s-a mai obosit să aprindă luminile, pentru că asta n-ar face decât să agraveze migrena care pândea în spatele pleoapelor. Luna oricum oferea puțină lumină în cameră, astfel încât să poată zări patul. Abia, dar nu era oarbă ca să nu-i vadă forma în întuneric. Când s-a trântit pe pat