Perspectiva lui Bailey Dimineața următoare, Kaleb mă ia cu mașina. Mira stă lăsată pe bancheta din spate, pe jumătate adormită. „Creierul meu e prăjit, așa că nu-ți pasă că arăt ca un mort”, se văită Mira când am intrat. Am chicotit, aplecându-mă peste consola centrală ca să-i las un sărut dulce pe buzele lui Kaleb, văzându-l cum se bosumflă că nu o făcusem încă. A zâmbit și m-a sărutat încă o dat