Perspectiva lui Arthur Dylan stătea pe un scaun lângă patul ei, doar se uita fix pentru că nu știa ce altceva să facă. Voia să o curețe, dar, în același timp, știa că va fi prea epuizată ca să se mai obosească să se dea jos din pat, oricât de mult ar îmbia-o, așa că, în schimb, se uita fix cu un zâmbet pe față. Era imposibil să nu aibă impulsul să-i atingă părul, așa că a făcut-o, i-a masat scalpu