Perspectiva Ariannei ~ Silvio m-a lăsat să ies joi dimineața, să probez rochia de mireasă, dar eram păzită intens, unul era mereu cu mine și, dintr-o dată, mi-era dor de Alfredo. Era mult mai calm, iar gărzile lui Silvio erau mai mult niște câini de pază. "Nu mă lași să respir? Mă vei urmări și la toaletă!", am exclamat, lovindu-l cu piciorul. Eram incredibil de iritată, nu știam dacă erau hormon