Băiețelul îi zâmbi larg, arătându-i toți dinții. „Doamne, ești prea drăguț pentru lumea asta.” Trisha l-a ciupit o dată de obrazul stâng și el s-a bosumflat la ea. Nu-i plăcea să fie ciupit de obraji și Trisha adora să facă asta. „Aww, omulețul meu supărat.” Cu asta, l-a luat în brațe și l-a dus în camera lui ca să-l curețe bine. Pe de altă parte, Olivia ajunsese deja la birou și era acolo, în biroul ei. „Ah! Chiar la timp!” spuse Olivia, lăsându-se greoi în scaun și încercând să-și tragă sufletul. „Fata asta o să-mi vină de hac.” Se gândi ea, amintindu-și de Trisha și de faptul că ea întârzia la serviciu. Atunci, un bărbat se apropie de ea și-i puse mâna pe umăr. „Olivia! Ai ajuns la timp, credeam că o să trebuiască să-ți trag un pic de urechi și azi.” „Nu va fi necesar, domnule.” Ea chicoti și-i dădu ușor mâna de pe umăr. El nu păru mulțumit de asta. „Bine atunci. Deci, te-ai gândit la ce am vorbit?” Olivia oftă; sperase că nu va întreba asta. „Uite, domnule.” „Poți să-mi spui Frederick.” Ea zâmbi: „În prezent, nu sunt pregătită să particip la nicio formă de relație, deoarece sunt de obicei prea ocupată, prea obosită sau prea stresată de muncă ca să-mi fac timp pentru altceva sau altcineva în afară de mine și fiul meu. Deci...” Spera că de data asta va înțelege mesajul și o va lăsa în pace. „Probabil ești doar prea preocupată acum, vom vorbi mai bine la prânz”, îi făcu el cu ochiul și plecă. „Ahhhh!” Gemu ea încet, „Idiotul ăsta nu știe să accepte un refuz.” Își limpezi mintea și apoi se pregăti să lucreze pentru ziua respectivă. Mai târziu, după-amiaza, Frederick se îndrepta spre cabina Oliviei încă o dată ca să o invite la prânz, când o doamnă se apropie de el și-i spuse că directorul general îl cheamă. Frederick abandonă imediat misiunea și o urmă pe doamnă. Ajunsă la biroul directorului general la scurt timp după aceea. „Așează-te”, spuse directorul general. „Da, domnule.” Spuse Frederick timid. „Sunt în vreun fel de necaz, domnule?” „Asta depinde de răspunsurile tale la întrebarea pe care urmează să ți-o pun.” Directorul general se aplecă înainte pe scaun. „Ce relație ai cu domnișoara Olivia?” Frederick fu șocat de întrebare. Se întrebă. Oare directorul general o place și el? Dacă era așa, își dădu seama că și-ar putea pierde locul de muncă dacă directorul general ar afla că încerca să o agațe. „Ah, nu e nimic, domnule, suntem doar prieteni apropiați, atât.” „Mă rog pentru binele tău și sper să fie adevărat.” Spuse directorul general, apoi o chemă pe secretara lui în birou: „Cheam-o pe domnișoara Olivia aici.” Vorbi el. Câteva minute mai târziu, Olivia sosi. „Bună ziua, domnule, m-ați chemat.” Era nervoasă, fusese în biroul directorului general o singură dată de când începuse să lucreze acolo, și asta a fost atunci când a implorat să ia două luni de concediu de la serviciu ca să nască. „Aud că tu și domnul Frederick sunteți destul de apropiați”, spuse el. Ea se uită la Frederick, care era așezat lângă ea, acesta transpira abundent în ciuda aerului condiționat. „Suntem doar cunoștințe, domnule.” Spuse ea imediat. „Hmm”, spuse el, apoi ridică telefonul și-o chemă pe secretara lui. Ea sosi imediat. „Luați-vă ziua liberă, amândoi. Duceți-vă la spa sau oriunde se duc doamnele ca să procreeze”, se uită el la Olivia, „Apoi cumpără-ți o rochie frumoasă. Cinezi cu mine astăzi.” Și cu asta basta, nu aveau nimic de spus. Frederick se bucura că scăpase cu slujba încă intactă. Olivia a fost ezitantă la început, dar nu a vrut să-i spună nu directorului general. Ar fi fost nepoliticos din partea ei să facă asta: „Bine, domnule.” Mai târziu, în acea seară, o mașină a venit să o ia de la spa, unde petrecuse după-amiaza. Nu se putea abține să nu se întrebe de ce directorul general era brusc prea drăguț cu ea. Ceva sigur nu era în regulă și putea să simtă asta. „Ar trebui să fiu mai vigilentă.” Mașina o lăsă la un restaurant de cinci stele, unde o aștepta directorul general. Directorul general o aștepta deja stând în fața restaurantului. El însuși deschise ușa mașinii pentru ea. Înclinându-se puțin, își întinse mâna în fața ei ca să o ia. „E serios? De ce e brusc atât de politicos cu mine?” Olivia era din ce în ce mai șocată cu fiecare minut care trecea. Directorul general o ținu de mână și o conduse în clădire. „De ce suntem aici?” Întrebă Olivia în cele din urmă, de îndată ce au intrat în restaurant. „Vei afla în curând.” O duse direct spre o sală privată a restaurantului. „Ah. Un lucru vreau să-ți spun. Nu eu voi cina cu tine.” Spuse el în timp ce o conducea înăuntru. Era deja un bărbat așezat acolo înăuntru, la o masă lungă, unde un bărbat era deja așezat, dar Olivia putea să-i vadă doar spatele. „El este.” Făcu el un semn spre bărbatul așezat acolo. „Domnișoară Olivia, aș vrea să vă prezint un bun prieten de-al meu și, de asemenea, noul proprietar al firmei noastre minunate.” Atunci ea înaintă mai mult și ochii ei căzură în cele din urmă pe fața bărbatului și, văzând asta, ochii i se măriră de șoc. Bărbatul nu avea nevoie de nicio prezentare, Olivia putea recunoaște acea formă, miros și figură dominatoare de la o poștă. Se întorsese din nou. „Regele-Alfa.”