Perspectiva Bellei Am fugit mai adânc în pădure, urmând poteca familiară unde cascada argintie, sclipitoare, țâșnea cu toată splendoarea din terenul stâncos și am lăsat elementele naturii să mă liniștească, în timp ce simțeam obrajii cum mi se încălzesc și lacrimile cum îmi curg neîncetat. Nu am plâns niciodată după moartea părinților mei. Atunci de ce plângeam acum? De ce mă durea atât de tare? B