Perspectiva Tylei „Max”, am murmurat eu încet, alunecând lângă el în clasă și atingându-i ușor brațul. „Îmi pare rău. Nu am știut”, am încercat să-l îmbunezesc, apropiindu-mă cât mai mult de el. El a mormăit ca răspuns, dar a refuzat să se uite la mine. Îngrijorată, i-am întors maxilarul spre mine și am fost surprinsă să văd lacrimi necurse strălucind în ochii lui. Totuși, le-a clipit repe