Capitolul 7 Era ora două noaptea. Încă stăteam acolo lângă el, având grijă de sănătatea lui. Nu-l puteam lăsa singur. Am stat la căpătâiul lui, vegheată, deoarece aveam doar un pat, a trebuit să dorm pe canapea. Ochii îmi erau grei de oboseală, dar eram trează și nu aveam nicio idee de ce... Somnul nu venea și, pe tot parcursul nopții lungi, am rămas alertă și atentă, asigurându-mă că este bine