PERSPECTIVA LUI ADOLPH
Era apus. Soarele cobora sub orizont, aruncând o nuanță aurie caldă peste cer și pe suprafața apei. Râsetele copiilor răsunau în depărtare, și ochii mei s-au îndreptat spre ei, urmărindu-i cum se jucau, stropindu-se cu apă la marginea râului. Erau fericiți – râdeau cu atâta poftă. Râsetele lor erau molipsitoare, și nu m-am putut abține.
Am zâmbit la vederea lor, aruncând o
