"Plouă?" Sebastian se apropie de balcon și se uită afară. Chiar ploua. Apoi privi mai jos și văzu o femeie îngenuncheată în ploaie, uitându-se în sus spre etajul lui. Sebastian luă o umbrelă și coborî. "Maestre Sebastian, maestre Sebastian... Ați fost dispus să coborâți să mă vedeți." Buzele Selenei erau vinete de frig. Se târî în genunchi până în fața lui Sebastian și îi îmbrățișă picioarele. "