"E... e Rex, nu noi." L-au pârât pe Rex Hensley, vărul lui Colton. "Da, eu am făcut-o. O să mă pedepsești pentru un țăran?" Rex se uită la Colton. "Jason, adu-mi biciul," mârâi Colton. Jason făcu ce-i spuse Colton. Rex întrebă neîncrezător: "O să mă biciuiești, Colton? Sunt vărul tău, unchiul din partea tatălui meu e fratele tău." Vocea lui Colton era rece. "Văr? Dacă m-ai respecta, n-ai fi brutalizat-o pe viitoarea ta verișoară prin alianță imediat după ce am plecat." "E doar o țărancă. Și am făcut-o doar ca pe o glumă." Rex era amărât. "Da, a fost o țărancă. Dar de acum înainte, e femeia mea. Cum îndrăznești să torni suc pe ea!" Rex rămase fără cuvinte. "Așază-te în genunchi," urlă Colton. "Bine." Rex îngenunche. Colton biciui spatele lui Rex cu o față sumbră. Bianca se înfășură cu brațele în jurul ei și aruncă priviri furișe la Colton. Se zvonea că dispoziția lui Colton se schimba din oră în oră. Acum știa că zvonul era și adevărul. Niciun Hensley nu îndrăznea să nu-l asculte pe Colton. Chiar și unchii lui Colton din partea tatălui transpirau rece când se uitau la asta. Acum știau că Colton vorbea serios când a spus că Bianca va fi "Doamna Hensley". După treizeci de lovituri de bici, carnea de pe spatele lui Rex se căscă deschisă. Reid nu se putu abține să spună: "Colton, te rog, oprește-te. Rex trebuie să fi învățat lecția." Nimeni nu îndrăznea să o brutalizeze pe Bianca după ce au văzut asta. Nu voiau să fie biciuiți. Colton aruncă biciul și spuse: "Niciodată să nu se mai întâmple." Apoi, se îndreptă spre Bianca. "Hai, ai nevoie de o baie." Vocea lui Colton era profundă și plăcută. Bianca nu se mișcă. "Vrei să te port în brațe?" Nu voia asta, așa că se ridică și-l urmă în dormitorul ei. "Știi să folosești boilerul?" Bianca clătină din cap. "Cada?" Bianca clătină din nou din cap. Colton oftă și-i arătă cum să le folosească. "Tipii ăia răi nu te vor mai brutaliza după ziua de azi. Nu-ți face griji." Mulți dintre Hensley erau îngroziți. Și nimeni nu ar mai îndrăzni să o brutalizeze pe Bianca. După ce Colton plecă... Bianca zâmbi și se gândi: "Interesant. Colton este decisiv. Îl admir." Se simți confortabil când se curăță din nou. Singurul motiv pentru care se îmbrăca ca o țărancă era că voia să semene mai mult cu adevărata Bianca. "Domnișoară Gilbert, domnul Hensley mi-a spus să vă aduc aceste haine." "Bine," spuse Bianca cu o voce moale. Bianca își puse hainele și se întinse leneș. Hensley au plecat. Când Bianca ieși, în hol erau doar servitori. "Ce ar trebui să facem? Domnul Ethan lipsește." "Unde a plecat? Mai este supărat pe domnul Colton?" "E vina Biancăi." "Ce-ar fi dacă i s-ar întâmpla ceva domnului Ethan?" "Domnul Ethan? Ethan lipsește?" se gândi Bianca. Se încruntă și ieși din hol pe furiș. Nu era ușor de observat, așa că nimeni nu a descoperit că a plecat. Lângă lac... "Tati e rău. "Tati rău mi-a luat toate jucăriile. "Îl urăsc pe tati." Ethan aruncă niște pietriș în lac. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât se enerva mai tare. Nu-i venea să creadă că Colton i-a luat jucăriile din cauza Biancăi. "Sunt atât de supărat. Îl urăsc pe tati." Bianca îl văzu pe Ethan lângă lacul artificial al familiei Hensley. Stătea acolo, bosumflat și încruntat. "Ethan?" Vocea ei nu mai era răgușită de data asta. În schimb, era plăcută la auz. Ethan se întoarse cu o față lungă. Văzând-o pe Bianca, răbufni: "Femeie urâtă." Bianca era mai curată. Dar trebuia să rămână o țărancă. Păși peste și se așeză lângă el. "Tu ești Ethan." Ethan se îndepărtă și spuse cu o privire de dezgust: "Pleacă." "Ethan, ai spus că Laila era mama ta?" Bianca zâmbi. Ochii lui Ethan se luminară când auzi numele lui Laila. "Ai dreptate. Mama mea este Laila, nu tu. Ea este o mare vedetă. Toată lumea din lume o cunoaște," spuse Ethan cu mândrie. Nu o văzuse niciodată pe Laila, dar adormea cu vocea cântătoare a lui Laila în fiecare seară în ultimii cinci ani. Femeia lui preferată era Laila. Bianca zâmbi larg. "Atunci îți voi cânta un cântec, Ethan. E în regulă?" Ethan dezvălui o privire de dispreț. "Nu, nu vreau să te ascult cântând. Nu trebuie să fii capabilă să o atingi pe mama mea." "Poate sunt mai bună decât mama ta." "Te lauzi. Vocea cântătoare a mamei mele este cea mai frumoasă din lume." Ethan era mândru. "Ai dreptate. Dar și vocea mea cântătoare este frumoasă." Bianca arăta proaspătă și plină de viață în fața lui Ethan. "Deoarece ești atât de încrezătoare, îți voi da permisiunea să-mi cânți," spuse Ethan. Bianca se uită în jur. Aici erau doar Ethan și ea, așa că începu să cânte. Vocea ei era frumoasă. Cânta ca un înger. Ethan îngheță. Apoi, se uită la ea cu ochi sclipitori. Bianca termină și se uită la Ethan cu un zâmbet. "E frumos?" Ethan dădu din cap. Îi luă brațele cu emoție. Și bâlbâi cu o față strălucitoare: "De ce... de ce știi cântecul ăsta? Vocea ta... suna ca vocea lui Laila. Vocea ta cântătoare e frumoasă. Tu... tu ești mama mea? Tu trebuie să fii mama mea." Ethan asculta cântecele lui Laila de când s-a născut. Prin urmare, recunoscu vocea.