Bianca îl strânse pe Ethan în brațe. Era încântată de mirosul lui dulce. Spuse: "Numai între noi fie vorba, eu sunt... eleva lui Laila." Ethan se uită la ea cu ochii mari, inocenți. "Mami, tu nu ești Laila?" Buzele Biancăi se curbară într-un zâmbet. "Nu m-ai mai plăcea dacă n-aș fi?" Ethan se gândi o clipă cu capul plecat, "Laila are o voce minunată la cântat, și Mami la fel. Dacă Mami e eleva lui Laila, atunci ar fi bine să-mi placă de Mami." Ethan răspunse cu o față serioasă: "E bine dacă nu ești Laila." "Ethan, hai să facem o promisiune cu degetul mic. O să-ți cânt doar ție. Nimeni nu trebuie să știe." Bianca își întinse degetul mic. Ethan își înclină capul. "Nici lui Tati nu pot să-i spun?" "Nu." "Bine. Îți promit că e secretul nostru." Ethan își întinse și el degetul mic. ... "Domnișor Ethan! Domnișor Ethan!" Simon și servitorii strigau gâfâind. Bianca și Ethan stăteau pe gazonul de lângă lac, iar Ethan era în brațele Biancăi. Era dulce. Totuși, servitorii erau uimiți. Și Simon la fel. "Domnișor Ethan!" Ethan era un copil încăpățânat și se purta bine doar când Colton îi spunea. Dar acum, răsfățatul stătea liniștit în brațele Biancăi. Cum era posibil? Când Ethan o văzuse prima dată pe Bianca, o urâse. Cum de erau atât de apropiați acum? "Domnișor Ethan, clipește dacă țăranca te-a răpit," spuse Simon cu anxietate. Nu se putea gândi la a doua posibilitate. Fața lui Ethan se întunecă. "Despre ce vorbești?" Simon se apropie și spuse: "Bianca, lasă-l pe domnișorul Ethan." Servitorii izbucniră și ei: "Tu l-ai adus pe domnișorul Ethan aici? Știi că e periculos? Domnișorul Ethan este singurul fiu al domnului Colton. Nu-ți poți permite consecințele." Bianca se ridică ținându-l încă pe Ethan în brațe. Spuse cu o față nedumerită: "Nu e așa. Eu... eu doar vreau să mă joc cu Ethan." Ethan nu înțelegea de ce Bianca se prefăcea că e înceată la minte. Oricum, nu voia să o vadă pe Bianca luată peste picior. Așa că se enervă. Și asta avea să vină cu consecințe serioase. Spuse cu o față lungă: "Nu aveți dreptul să vorbiți așa cu mami a mea. Cereți-vă scuze." Simon și servitorii nu voiau să-și ceară scuze unei țărănci. Ethan coborî și spuse: "Îi spun lui tati că ați luat-o pe mami a mea peste picior, pe mine și pe ea, dacă nu vă cereți scuze." Simon și servitorii intrară în panică. "Ne pare rău." "E vina noastră. N-ar fi trebuit să-i vorbim domnișoarei Gilbert pe tonul ăsta." Simon arăta jenat. Știa că Ethan vorbea serios și nu voia să fie concediat. Simon întrebă cu o față acră: "Domnișor Ethan, nu erai răpit?" "Prostule. Nu eram răpit. Eram supărat pe tati, așa că am fugit aici. Mami m-a găsit. Ar trebui să-i mulțumiți. Dacă n-ar fi fost ea, aș fi fugit de acasă. Atunci s-ar putea să nu mă mai fi găsit." Auzind asta, Simon începu să transpire rece. Ar fi fost prăpăd dacă Ethan ar fi fugit de acasă. Ethan își întinse mâinile spre Bianca. "Mami, vreau o îmbrățișare." Bianca îl luă pe Ethan în brațe. Ethan dădu ochii peste cap la ei și spuse: "Dispăreți. Vreau să fiu singur cu mami a mea." Mulțimea se uită unul la altul șocați. Simon făcu un semn cu mâna și spuse neputincios: "N-ați auzit ce-a zis domnișorul Ethan? Dispăreți!" Ethan îl arătă cu degetul pe Simon și spuse: "Și tu." "Ce?" Ochii lui Simon se măriră. Dar trebuia să-l asculte pe Ethan. Simon și servitorii plecară toți cu teamă. Ethan se uită la Bianca cu ochi umezi. "Mami, tu ai două fețe?" Arăta prostuță în fața altor oameni. Dar când era singură cu el, arăta deșteaptă și putea să cânte. De-asta era sigur că avea două fețe. Bianca schiță un zâmbet amar și spuse: "Da, am două fețe. Ăsta e și secretul nostru." Ethan dădu din cap. "Nu-ți face griji. N-o să spun nimănui nimic despre tine." "Nici lui Tati." "Nici lui Tati, dar..." Ethan se uită la Bianca. "Tu îl minți pe Tati, nu-i așa? Nu s-ar supăra Tati?" Bianca zâmbi. "Ethan, ți-e frică să nu se supere Tati?" Ethan pufni. "Nu mi-e frică." "Pe care dintre noi doi l-ai alege?" Era o întrebare capcană și Ethan nu știa cum să răspundă. O știa doar pe Bianca și fusese crescut de Colton. Ethan era sfâșiat. "Vă vreau pe amândoi." Bianca nu voia să-l forțeze pe Ethan. La urma urmei, nu fusese acolo cu Ethan în ultimii cinci ani. La amurg... Colton se întoarse. Se simți ușurat când auzi că Ethan și Bianca se înțelegeau bine. Apoi, Colton se duse în biroul lui și începu să citească. Bianca stătea singură în camera de oaspeți întunecată după ce un servitor îl luase pe Ethan. ... Cineva bătu la fereastra ei. Bianca se apropie și văzu un bărbat în negru stând afară. "Quinn? Ce cauți aici?" "Șefă, transportul nostru a fost oprit imediat după ce a ajuns în orașul Lawville." Fruntea Biancăi se încruntă. "Cine a făcut-o?" "Ă... proprietarul casei ăsteia. Oamenii lui Colton au făcut-o," spuse Quinn Carlson cu jenă. Bianca rămase fără cuvinte. "Șefă, ce ar trebui să facem acum? Marfa ar trebui livrată poimâine. Ar trebui să plătim penalități dacă nu livrăm la timp." Quinn arăta îngrijorat. "O să fii soția domnului Hensley. De ce nu... vorbești cu el?" Bianca rânji. "Nici vorbă!" Apoi, ieși pe fereastră și spuse: "Du-mă acolo. O să văd cine îndrăznește să-mi oprească transportul." Între timp... Colton primi un telefon în birou. "Domnule Hensley, oamenii noștri au spus că am oprit un lot de marfă care aparține Shadow Media pe docuri. Se pare că e contrabandă. Din moment ce Shadow e competitorul nostru, ar trebui să profităm de ocazie ca să distrugem Shadow."