WESTON „Mă bucur că ai putut să ajungi, domnule Vaughn.” Zâmbește, dar e clar că își ascunde frustrarea… sau încearcă. Își ține mâinile strâns împreunate în fața ei, umerii mici sunt drepți, bărbia ușor ridicată. „Ce? Nicio cafea de aruncat spre mine de data asta?” E clar că nu o amuză comentariul meu. „Unii dintre noi au treburi importante de făcut care nu pot fi reprogramate. Mama v-a spus că în