„DE CE întârzie doar tatăl meu? Oare... oare a uitat de mine?” Daisy își strânge buza de jos, și tremură ușor în timp ce încearcă să nu izbucnească în plâns. „Oh, draga mea, e doar un om foarte ocupat și important. Nu a uitat, stai liniștită.” Mă aplec în fața ei, ridicându-i bărbia ca să mă poată vedea. „Tu ești întreaga lui lume. Îți promit că va fi aici în orice moment.” Îi ofer un zâmbet larg