Perspectiva lui Cedrian După un zbor scurt din Panama spre SUA, am ajuns în sfârșit la aeroport. Leisha a fost atât de politicoasă încât s-a oferit chiar să-mi care bagajele. Bineînțeles, e nepoliticos să lași o doamnă să-ți care gențile, dar lumea s-a schimbat; acum e egalitate. Ne urcăm într-un taxi și mergem spre casa tatălui ei. Ajungem la apartament și îl găsim pe unchiul Philipe așteptându-ne afară. Arată îmbătrânit și stresat față de ultima oară când l-am văzut, vârsta chiar îl ajunge din urmă. "Cedito, tu nu te vei schimba niciodată, doar tu poți permite unei femei să-ți care gențile," spune unchiul Philipe cu un zâmbet. (În afară de bunica mea, unchiul meu Philipe are și el voie să-mi spună Cedito, și bineînțeles, e Leisha, care-mi spune Cedy. Uneori îmi spune Cedi, ca un copil de patru ani. E enervant, dar am ajuns să accept că e incapabilă să-mi pronunțe numele.) Îi zâmbesc și încerc să uit amintirile de ultima oară când am fost în casa lui. Omul ăsta m-a alungat pe străzi să putrezesc, dar trebuie să uit și să-mi înghit mândria. "Unchiule, credeam că asta e America, țara libertății și una dintre țările din prima linie, care promovează egalitatea de gen. De fapt, ea s-a oferit, cine sunt eu să-i refuz o șansă la aceste drepturi egale?" Leisha dă ochii peste cap și șuieră ceva ce nu pot auzi. "Vino aici, arogantule, frumosule muchacho," practic mă trage și-mi dă o îmbrățișare ciudată, lungă și strânsă. (Doar ca să se știe, nu-mi place să fiu atins.) Deci omul ăsta tocmai a încălcat regula "să nu te atingi de Cedrian Navarro." În sfârșit mă lasă, și în sfârșit pot respira. Omul e incredibil. Sunt sigur că a făcut asta doar ca să mă enerveze. Observă disconfortul meu. "Ooooh, scuze, muchacho, am uitat," se scuză el. "Nu m-aș fi iertat dacă nu ai fi acceptat oferta de muncă," afirmă el. "Păi, ai fi încercat să-mi dai oferta inițială, nu afacerea asta cu curățenia," spun cu voce tare, fără să-mi dau seama. Tatăl și fiica se holbează unul la altul. "Ooooh, scuze, unchiule, asta trebuia să rămână în capul meu," mă scuz. Ar fi trebuit să spun asta în gând. Acum îmi doresc ca pământul să mă înghită. "Tu nu te schimbi niciodată, micuțule Cedito," spune unchiul Philipe în timp ce râde. "Intră, și-ți voi spune totul." "Lasă-mă pe mine să car geanta asta, Leisha," se oferă unchiul Philipe în timp ce intrăm. "Unde e mătușa?" întreb când observ că nu face parte din comitetul de primire. "Păi, Ced, mătușa ta a murit acum un an de cancer," răspunde unchiul Philipe. Sunt luat prin surprindere de ceea ce tocmai a ieșit din gura lui. Omul a ținut moartea ei secretă. Dar, gândindu-mă bine, a crezut că am încercat să-i violez fiica, așa că nu am fost invitați la înmormântare. "Îmi pare foarte rău, condoleanțe, verișoară Leisha. Ar fi trebuit să spui ceva. Acum chiar mă simt groaznic că te-am lăsat să cari geanta," am spus. "Nu-ți face griji, verișorule; chiar aveam nevoie de exerciții," spune Leisha, bătându-mă pe spate. Unchiul Philipe o instruiește pe Leisha să ne aducă niște băuturi, dar refuz băuturile și cer apă. "Ce mai face bunica ta? Condoleanțe și ție. Bunicul Miguel a fost cu adevărat un om. deși te-a transformat în el," spune unchiul Philipe, râzând. "Hai, unchiule, nu sunt ca el, și bunica e bine. A fost foarte încântată pentru mine cu condiția să-i trimit bani înapoi." Amândoi râdem. "Ei bine, despre prima înțelegere, majoritatea economiilor noastre s-au dus la tratamentul mătușii tale; de asta nu-ți putem oferi oferta inițială, Ced." "Nu, unchiule, doar glumeam. Sunt recunoscător și pentru această oportunitate. Nu toată lumea primește o a doua șansă. Să nu mă înțelegi greșit." Observ că unchiul Philip devine inconfortabil după ce aude ultima mea afirmație. Se adună și spune: "Nu, Ced, noi suntem cei recunoscători. Când Leisha a mărturisit ce ți-a făcut, inima mea a devenit grea, mai ales știind că acum sunt incapabil să te ajut, dar când cumnatul meu mi-a spus despre oportunitatea de muncă de la locul de muncă al fiului său, am sărit pe oportunitatea de a te ajuta." "Mulțumesc, unchiule. Unde voi lucra?" "La una dintre cele mai mari companii de cosmetice, Glow Cosmetics." "Este deținută de fiul prietenului tău?" întreb. "Nu, este deținută de o doamnă, domnișoara Alexis Roswell." "Deci voi face curățenie după o femeie; minunat, e pur și simplu minunat," sunt tentat să scuip. "Iarăși începi; ce e greșit dacă lucrezi pentru o femeie? Amintește-ți, tu însuți ai spus: "Egalitate de gen," intervine Leisha. "Și abia vei avea contact cu ea. Ea este CEO-ul companiei, nu supervizorul tău. Rareori vei interacționa cu ea; vei lucra sub supravegherea fiului cumnatului meu, Vincent," adaugă unchiul meu. "Este un om bun, doar urmează toate instrucțiunile lui și nu vei avea probleme." Observ că pune accent pe faptul că acest văr este un om bun. "Hai, lasă-mă să-ți arăt camera ta. Mâine te prezinți la lucru la ora 7 dimineața. Trebuie să faci o impresie bună." Bine, unchiule. Amândoi ne ridicăm și mă duce în noua mea cameră. Este aceeași cameră care mi-a fost dată ultima oară când am fost aici, deși au revopsit-o. Amândoi pleacă și încep să mă instalez. O sun pe bunică și o informez că am ajuns în siguranță. Apoi îl sun pe Carlos și îi dau vestea. Este atât de enervat încât îmi adresează o mulțime de insulte. Îi permit să se calmeze, apoi îi explic totul. După ceea ce pare o veșnicie, se calmează și-mi urează noroc, dar mă sfătuiește să o bat pe Leisha dacă încearcă să mă seducă din nou. Sunt de acord cu cererea lui și ne luăm rămas bun. Merg la duș și fac o baie lungă, după care cobor jos și luăm cina înainte de a ne culca. Sunetul alarmei mă trezește. Am setat-o mai devreme decât de obicei pentru că trebuie să mă prezint la lucru. Sunt puțin nervos, dar sunt Cedrian; tot ce am nevoie e șmecherie și încredere în mine. "Cedito, grăbește-te," strigă unchiul meu. "Vin," răspund. Mă asigur că toate documentele mele sunt la locul lor și cobor jos. "Uau! Cred că te-ai îmbrăcat prea elegant," spune Leisha în timp ce aproape se îneacă cu cafeaua. "Credeam că ai deja un logodnic," îi amintesc. "Poftim?" întreabă Leisha, nedumerită. "Păi, aproape te-ai înecat cu cafeaua din cauza aspectului meu." Leisha se uită la mine, fără cuvinte. Unchiul meu izbucnește în râs. "Nu, primele impresii sunt foarte importante," spune el. "Ced, arăți foarte prezentabil." "Hai, tată, un costum? Măcar un tricou și blugi ar fi fost de ajuns," dă Leisha ochii peste cap. "Ascultă, Leisha, doar pentru că merg la un loc de muncă de curățenie nu înseamnă că ar trebui să arăt ca și cum aș locui în mlaștini," mă uit urât la ea. "Bine, cred că ar trebui să plecăm acum," intervine unchiul Philipe. "Mulțumesc, tocmai ți-ai salvat fiica de prelegerea mea." "Apropo de asta, Ced, cred că ar trebui să-ți păstrezi prelegerile pentru tine. Nu vreau să spun asta într-un mod rău, dar unde vei lucra, vei întâlni oameni cu ego-uri mai mari, rasiști și bigoți. Să taci și să-ți atingi scopul trebuie să fie prima ta prioritate," spune unchiul Philipe pe un ton serios. "Bine, voi tăcea din gură," ceea ce spun doar pentru că suntem în întârziere și asta s-ar putea transforma într-o prelegere. "Mulțumesc, Cedito; știam că ești foarte inteligent," adaugă el. Doar dau ochii peste cap. "Hai, să mergem; Vincent ne așteaptă." Unchiul Philipe ne conduce la Glow Cosmetics. Tragem, și locul e imens, și începe să-mi placă ideea de a curăța o clădire atât de curată. Coborâm din mașină și un tip înalt, probabil mai în vârstă decât arată, se apropie de noi. "Bună ziua, unchiule Philipe, a trecut mult timp," spune el, întinzând mâna pentru o strângere de mână. "Hei, Vincent," răspunde unchiul, "a trecut mult timp de când ne-ai vizitat." "Uau, micuțul ăsta Cedro, toate cuvintele mele, te-ai transformat într-un bărbat. Ultima oară când am fost în Panama, erai doar un copil mic." "E Cedrian," îl corectez, dar mă ignoră și practic mă îmbrățișează atât de strâns încât e nevoie de unchiul Philipe să-l îndepărteze de mine. Dacă nu ar fi fost faptul că el este cel care mi-a găsit acest loc de muncă, aș fi aruncat insulte asupra lui chiar acum. "Îmi pare foarte rău pentru asta; se scuză el; nu ești îmbrăcat prea elegant pentru acest loc de muncă?" întreabă el în cele din urmă când se adună. "Unchiule Philipe, l-ai informat despre tipul de muncă pe care o va face?" întreabă el. "Bineînțeles, știu că e să fac curățenie după voi, dar asta nu înseamnă că trebuie să vin în zdrențe," am răspuns. Se uită la mine în tăcere. "Ești o versiune a bunicului tău," remarcă el. "L-ai cunoscut pe bunicul meu?" întreb. "Nu chiar, dar l-am întâlnit de două ori, cred, chiar și pe tine, pe atunci, erai doar un copil mic." "Da, Ced, bunicul tău ne-a vizitat odată când erai doar un bebeluș," intervine unchiul meu. "Serios, cum de nu mi-a spus niciodată?" întreb, confuz. "Cine știe? Bunicul tău a fost un om foarte misterios," spune unchiul Philipe. "Ooooh, înțeleg. Trebuie să o întreb pe bunica despre asta," mă uit la Vincent și îl găsesc holbându-se ciudat la mine. Observă privirea mea și în cele din urmă își mută privirea. Tip ciudat. Sper că nu e gay. În America, oamenii sunt liberi să fie gay, și încep să mă simt inconfortabil cu modul în care se uită la mine. "Deci, Cedro, unchiul tău îmi spune că intenționezi să economisești bani și să te înscrii la facultatea de medicină?" Unchiul Philipe chiar are o gură mare; chiar a trebuit să-i spună toate detaliile omului ăsta? Da, e ruda lui, și mi-a găsit acest loc de muncă, dar sincer, bătrânul vorbește prea mult, îmi spun. "E Cedrian; îl corectez din nou. Și da, "ceva de genul ăsta." "E minunat; știi, și eu am început ca funcționar aici, și acum sunt al doilea asistent al CEO-ului acestei companii." Oh, Doamne, ne împărtășim? Aproape dau ochii peste cap, dar mă controlez. "Uau, e impresionant," răspund. Unchiul Philipe observă expresia mea facială și mă ciupește de braț. "Aoleu!!!! Unchiule, pentru ce a fost asta?" țip. "Scuze, Cedito, era ceva pe mânecile tale." "Și trebuie să plec acum; am venit doar să te las. Îmi pare bine să te revăd, Vincent; mulțumesc încă o dată," și unchiul Philipe pleacă. Rămânem amândoi, doar holbându-ne unul la altul fără cuvinte. Tipul ăsta, Vincent, e ciudat și înfricoșător. "Hai," spune el în cele din urmă, "aici e formularul tău de cerere, am răspuns la toate întrebările pentru tine și tot ce trebuie să faci e să semnezi." Omul ăsta e incredibil. Era necesar să-și pună scrisul lui strâmb pe formularul meu? Mă gândesc. "Știu că mi-ai găsit acest loc de muncă, dar era necesar să scrii și pentru mine? Sunt foarte fluent atât în engleza vorbită, cât și în cea scrisă," îi amintesc. "Bineînțeles, sunt conștient de asta, și chiar ai un accent grozav, nici măcar nu pot detecta spaniola în tine," răspunde el. "Este tonto es gay," (Tipul ăsta e gay) spun, gândindu-mă că nu înțelege spaniola. "Nu sunt gay, Cedrian; doar complimentam abilitatea ta de a comanda limba engleză. Nici măcar nu se poate spune că ești din Panama," a răspuns el. Ochii mei aproape ies din orbite. "Îmi pare foarte rău, domnule Vincent. Nu am vrut să…" Inima mea bate acum cu putere, probabil că mă va concedia. "Ven a caminar conmigo." (Vino să mergi cu mine). Sunt jumătate spaniol și jumătate francez," spune el în timp ce merge. Îl urmez, cu inima aproape explodând și dorindu-mi ca pământul să mă înghită. "Mă veți concedia, domnule Vincent?" întreb. "Dacă nu știi să faci curățenie, da, te voi concedia." Se uită înapoi și zâmbește. Deschide o ușă în stânga lui și spune; "Ceilalți colegi noi sunt acolo, alătură-te lor, și voi veni să vă vorbesc. Mai întâi semnează aici, trebuie să duc asta la HR." "Și nu trebuie să-ți faci griji; unchiul tău m-a informat deja despre tine. O combinație de bunicul Miguel și bunica Miran... doar ține-ți blestemele în cap," afirmă el. "Sunt clar?" Aproape salut și spun: "Da, șefule." "E Vincent; vreau să spun domnul Vincent pentru tine." Doar am dat din cap. Apoi pleacă. Sunt atât de enervat pe mine însumi în timp ce intru în cameră.