Cap. 11 Rin Ea petrecuse acele șase săptămâni aranjându-și o viață nouă departe de acest loc, departe de Huston, Texas, unde el ar fi putut-o vedea și să-și dea seama că nu făcuse ce voia el, un loc unde ea alesese și un loc unde nu ar mai fi trebuit să dea ochii cu el sau să audă despre el, exact așa cum voia ea, nu ce voia el. Calvin ar fi putut să vrea să o trimită peste mări într-un loc unde el nu mergea niciodată, dar ea nu avea de gând să meargă. Putea, totuși, să-l facă să creadă că avea de gând să meargă. Nici măcar nu ar fi fost atât de greu. El ar fi văzut-o intrând în acel aeroport internațional, ar fi putut să nu se mai obosească, dar ea avea un sentiment că el s-ar fi uitat să se asigure că ea pleacă. El, totuși, nu putea trece de controlul de securitate, așa că odată ce ea trecea de ei și era în interiorul aeroportului propriu-zis, ce făcea ea cu ea însăși depindea de ea. Rin a petrecut acele săptămâni căutând o căsuță mică și liniștită la munte, nu doar în afara orașului, ci departe de orice era în domeniul lui din Texas. Acea întâlnire în casa scării, cuvintele lui, ea tot avea să fie a lui, chiar și după ce divorța de el. Ea a înțeles că însemna că el o putea controla mereu, pentru că avea banii să facă asta. Ea nu știa de ce trebuia să fie atât de crud încât să o forțeze să plece. O simplă înțelegere, așa cum declarase el, când făcuseră acordul lor, ar fi fost suficientă. Dar nu, el era un miliardar și trebuia să aibă control asupra tuturor celor din jurul lui, inclusiv asupra ei. Ea nu putea rămâne aici, sau să fie nicăieri unde era el, pentru că el avea, știa ea, să găsească o cale să o facă să plece, să obțină ce voia el. Ceea ce, foarte probabil, era ca ea să fie departe de femeia pe care o găsise, pe care o credea Doamna Potrivită. Ea deja își aranjase schimbarea numelui, făcuse toate alergăturile și obținuse toate dovezile care îi erau cerute. Tot ce trebuia să facă era să le depună după ce divorțul ei era finalizat. Nu putea face asta până atunci. Ea organizase acea audiere în instanță pentru ziua în care trebuia să plece, doar mai târziu după-amiaza. Totul era în ordine și până acum nu erau probleme, să o împiedice să devină legal numele ei de scriitoare, Marilyn Riddley, inițialele ei chiar aveau să rămână aceleași. Nu că ar conta. Putea să le schimbe cu ce voia ea. Ea trebuise să facă câteva călătorii în ultima lună în curând-viitorul ei oraș natal din Bedford, Virginia, ca să se uite la casa și terenul pe care le cumpărase. Ea deja le pusese pe numele Marilyn Riddley, avea un cont de afaceri pe numele ei de autor și casa era acum atașată de acesta. Ea deja transferase toate fondurile ei în acel cont. Rin se dusese acolo cu mașina și nu cu avionul. Ea nu voia ca cineva să știe ce curse lua și de pe ce curse cobora, și să-i spună lui Calvin sau să-l întrebe de ce soția lui mergea undeva, și știa că ar fi putut da bine de Calvin însuși. El călătorea mult. Deși în anii în care fuseseră căsătoriți, el niciodată, din câte știa ea, nu călătorise în statul Virginia. Așa că acesta era un loc bun să se stabilească și să dispară exact așa cum voia el de la ea; doar că ea avea să facă asta în felul ei. Era un drum solid de două zile acolo, și două zile înapoi, dar ea locuia în Cliffside singură și așa că a trecut neobservat de nimeni. Ea ajunsese să se plimbe prin casa pentru care dăduse un avans. Era pe șase acri de teren, o casă frumoasă de țară albă în stil cabană, cu doar două dormitoare care avea un pârâu frumos curgător care șerpuia pe lângă ea în spate, și erau trasee frumoase de plimbare în natură, în pădure cu cascade și faună sălbatică în jur. Un loc liniștit, retras, unde ea putea fi cineva complet nou, și nimeni nu ar fi știut că ea era fosta soție a unui miliardar. Ea avea să fie doar Marilyn Riddley, autoare. Ea a făcut destul de multe cumpărături. Odată ce acei bani au fost depuși în contul ei săptămâna trecută, el de fapt plătise cele patru milioane și prețul pe care îl valora și casa. Probabil că nu mai trebuia să muncească dacă nu voia. Ea avea o garderobă complet nouă, și își schimbase aspectul și stilul, schimba totul ca să se potrivească cu noua ei viață, ca să fie o persoană nouă. Ea era în foaierul casei cu un singur valiză când Calvin a ajuns la casă ca să o ia. El era îmbrăcat casual astăzi. Se părea că nu voia ca cineva să-l recunoască, purtând doar blugi și un tricou. Ea l-a văzut împingându-și ochelarii de soare în sus pe cap ca să stea în părul lui. „Rin.” A salutat-o el. Deși apoi ochii lui s-au mutat peste ea, ea purta machiaj complet și părul ei era lăsat pe spate și împrăștiat în jurul umerilor ei, în bucle mari, și ea stătea în tocuri și purta o rochie frumoasă fluidă până la genunchi. Era o nuanță moale de caisă, cu mâneci care aveau un mic volan la ele. Avea flori mari de culoarea caisei închis amestecate cu flori roz moale cu frunze negre și gri încețoșate. Era elegantă, dar casual în același timp. „Domnule Reeves.” L-a salutat ea, și ochii lui au țintit direct spre ai ei. Ea îi spunea Cal când erau căsătoriți. Calvin odată ce semnase acele acte de divorț, și acum era finalizat; de la miezul nopții de aseară, ea era oficial fosta lui soție, așa că Domnul Reeves era potrivit pentru relația lor acum inexistentă. „Asta e cam formal, nu crezi?” Ea s-a uitat la el. Nu, nu credea, ea a pus cheile casei pe masa din foaier de lângă vaza goală, care în mod normal ar fi fost umplută cu flori. „Cheile casei”, a declarat ea, și apoi a pus cheile mașinii lângă ele. „Deschizătorul de uși de garaj este în mașină ca întotdeauna, am spălat totul în casă și am curățat mașina pentru tine.” i-a spus ea „Grădinarul va fi aici poimâine, l-am plătit în avans, și apoi trebuie să te ocupi tu de asta. Am lăsat o listă de lucruri pe masa din sufragerie care vor avea nevoie de atenția ta în două săptămâni. Ca să menții casa întreținută.” Ea s-a întins după valiza ei și mâna lui a aterizat pe ea. „Pot să o iau eu.” A murmurat el, „Știi, Rin, nu trebuie să faci toate astea.” „Pur și simplu îți returnez ție, toate lucrurile pe care mi le-ai dat în aceeași stare, o curtoazie comună acum că suntem divorțați. Asta e tot.” a ieșit ea din casă și și-a pus ochelarii de soare. Era devreme, și soarele strălucea puternic. El a încărcat valiza și a intrat la volanul Bentley-ului lui și s-a uitat la ea. „Vom întârzia dacă nu pleci curând.” I-a spus ea. „Ai pașaportul și documentele de călătorie?” a întrebat el în timp ce a pus mașina în viteză și i-a dus departe de proprietate. „Da.” A declarat ea simplu, „Nu-ți face griji, voi urca în acel avion.” A murmurat ea și s-a întors să se uite pe fereastră. „Arăți foarte diferit”, a comentat el. „Rochia îți vine bine.” „Știu.” A răspuns ea, „Nu trebuie să fii drăguț cu mine, înțeleg Calvin.” „Înțelegi ce anume?” a întrebat el. Ea a clătinat ușor din cap. Chiar credea că ea nu știa adevărul. „Că ai găsit femeia cu care vrei să fii căsătorit. De aia divorțăm, ca să te poți căsători cu ea.” El a tăcut mult timp și apoi a declarat, „Ai dreptate în privința asta.” „Cum o să se simtă ea în legătură cu clauza mea? Nu o să-i spui? Știe măcar că mă duci la aeroport?” „Ea e conștientă de toate astea”, a comentat el. Ea doar a dat din cap dar nu a spus nimic, se întreba totuși dacă femeia aia îl sărutase deja, a obținut ceva ce ea nu a putut niciodată. Știa de ce, dar cum să nu-și dorească când dormiseră împreună tot timpul, și toate lucrurile pe care gura aia a lui le-ar face, toate locurile unde s-ar duce gura aia a lui, și singurul lucru pe care nenorocitul nu l-ar face era să o sărute pe gură. Ea a înțeles că era fixată pe asta, dar era pentru că era îndrăgostită de el, și voia să experimenteze asta măcar o dată. Ea trebuise să-l forțeze să facă asta, să facă o înțelegere cu el că ea va pleca și nu se va mai întoarce niciodată. Pentru un singur sărut. Ea știa că femei îl sărutaseră înainte, el fusese singur mult timp, era cu 8 ani mai mare decât ea, și era un burlac care avea femei tot timpul, prietene înainte de ea. Ea îl văzuse în paginile mondene sărutându-se cu alte femei. Doar pe ea nu ar vrea nenorocitul să o sărute.