Când am deschis ușa camerei private, Nolan Garrison și secretara lui se sărutau pasional, încurajați de mulțimea din jurul lor. „Hai! Mai dați-vă unul!” Oamenii aplaudau și scandau. Am stat în pragul ușii vreo zece secunde bune înainte ca cei doi să se despartă în sfârșit. De la distanță, puteam vedea zâmbetul satisfăcut de pe fața soțului meu, în timp ce Ruby Jennings, secretara lui, îi plesnea timid pe prietenii care îi ațâțaseră. „Nu mai! Nolan e căsătorit! Nu l-aș fi sărutat dacă n-aș fi pierdut jocul”, a spus ea, întorcându-se să arunce o privire spre Nolan, care părea ușurat de cuvintele ei. Când Ruby s-a întors din nou, m-a observat în sfârșit stând acolo. „Yvette! Când ai ajuns?” a întrebat ea, cu ochii măriți de surpriză. Poate că ceea ce tocmai se întâmplase i-a fulgerat prin minte și o expresie de panică i-a brăzdat fața. Ruby l-a tras pe Nolan de mânecă sub masă. Credea că n-o să observ, dar masa era din sticlă. Văzusem totul. „Ce faci aici?” a întrebat Nolan, satisfacția lui anterioară transformându-se în iritare, în timp ce prietenii lui își aruncau priviri stânjenite. Sprâncenele lui încruntate erau un semn clar al enervării sale. Așa cum mă așteptam, a înaintat hotărât când n-am răspuns. „Spune ceva! Vorbesc cu tine!” a cerut el. Peste umărul lui Nolan, am văzut sfidarea din ochii lui Ruby. Nu era surprinzător. Toți de la birou știau că îl urmăresc de ani de zile. Relația noastră n-a fost niciodată egală. Privindu-l pe bărbatul pe care-l iubeam încă din copilărie, m-am simțit brusc epuizată pentru prima dată. „Bunicul vrea să mergem la el”, am spus încet. Nu era prima dată când Nolan se comporta intim cu alte femei în fața mea. Părea să-i facă plăcere să mă vadă prăbușindu-mă, aproape ca și cum durerea mea îl făcea să se simtă mai bine. În același bar mă chemase Nolan și data trecută. Atunci, ironiile prietenilor lui fuseseră îndreptate spre mine. „Yvette, bea sticla asta și-l lăsăm pe Nolan să meargă acasă!” Nolan nu spusese nimic. Stătuse acolo zâmbindu-mi, amuzat de situație. O făcuse intenționat. Voiam să plec, dar atunci Nolan a luat cuvântul. „N-o să mă mai vezi niciodată dacă ieși pe ușa aia”, a spus el. Am înghețat. Știa despre gastrita mea. Cu toate acestea, am ridicat sticla și am început să beau în fața tuturor. Gustul înțepător s-a răspândit prin gură și, curând, a urmat durerea în stomac. Inima era pe cale să-mi explodeze din cauza disconfortului. Eram abia conștientă când am dat pe gât jumătate din sticlă. Am rămas prăbușită pe podea, transpirată rece din cauza durerii. Prieteni lui Nolan începuseră să arate îngrijorați. Cu toate acestea, el stătuse acolo, uitându-se la mine cu un rânjet rece. „Patetică.”