Ana. Deschid încet ochii, ating locul rece de lângă mine și suspin. Unde naiba e Jace? Ar trebui să fie aici. Acum că totul s-a terminat, nu mai avem de ce să ne facem griji. Doar dacă nu s-a dus să ne pregătească micul dejun, dar încă nu e dimineață. „O, Doamne” O voce familiară se aude din cealaltă parte a camerei și capul meu se întoarce acolo cu o viteză imposibilă. La naiba, asta nu e posibil