Expresia odată posomorâtă a lui Damien s-a luminat în câteva secunde, acum că se gândea mai bine, ea putea rămâne... "Știi ceva? Cred că sunt un șef rău dacă încerc să te concediez în prima ta zi de muncă... deci de acum înainte ești secretara mea." Olivia a ridicat o sprânceană la întoarcerea de 360 de grade pe care tocmai o luaseră cuvintele lui, nu era el împotriva faptului că ea rămâne aici cu ceva timp în urmă? Și de ce era drăguț? "Serios?" ochii ei au strălucit de încântare când el a dat din cap afirmativ, era pe cale să iasă din birou când a auzit următoarele lui cuvinte... "O să mă asigur că vei regreta că ai lucrat cu mine!" *** Sandy Parker a chicotit când a fost îmbrățișată brusc de o siluetă mică... Era nepotul ei, Kelvin, nu după mult timp a auzit vocea Biancăi care suna ca și cum ar fi fost la telefon... "Bunico, nu mi-ai spus că vei trece pe la noi... mi-ai adus ciocolată?" Sandy l-a luat de mână și l-a condus la masa mică de sufragerie pentru patru persoane dintr-un colț al camerei de zi... "Desigur că ți-am adus ciocolată... dar, după cum știi, cariile nu sunt prietenoase cu copiii mici... ți-am făcut o gustare foarte gustoasă." Ochii lui Kelvin s-au mărit când a văzut farfuria cu biscuiți și un pahar cu lapte așezate pe masă... "Uau, bunico... mi-ai făcut biscuiți." Sandy a dat din cap, s-a scuzat când i-a sunat telefonul... "Da, dragă... trimite-mi portofoliul lor cât de repede poți... mulțumesc." A spus ea cu un zâmbet, mai devreme sau mai târziu va găsi bărbatul potrivit pentru fiica ei... Kelvin și-a dat seama instantaneu ce a vrut să spună cu asta, dar ca întotdeauna, el era mereu aici pentru a-și proteja mama de bărbații răi... "Doamnă Parker... îmi pare rău că trebuie să plec acum... mama tocmai a sunat, are niște probleme cu mașina ei." Sandy a făcut un semn cu mâna să plece, nu-i părea rău, cel puțin era aici să aibă grijă singură de nepotul ei înainte ca Olivia să se întoarcă de la muncă și, apropo de Olivia, cum se descurca ea? *** Bella a aruncat o cantitate mare de dosare pe biroul Oliviei care era deja plin cu diverse culori de dosare... "Șeful a spus că trebuie să sortezi toate astea înainte de sfârșitul zilei de azi, altfel vei lucra peste program." Olivia a respirat greu de furie, deci asta a vrut să spună el prin a o face să regrete decizia ei de a lucra cu el? "Le-ai aruncat, nu? De ce nu pleci?!" A izbucnit iritată la adresa scorpiei din fața ei, așa tratau ei pe fiecare angajat nou pe care îl angajau? Un oftat puternic a urmat din partea celorlalți angajați, nimeni nu mai vorbise vreodată înapoi cu Bella până acum, ea era ca al doilea șef ori de câte ori șeful nu era prin preajmă... Pupilele Bellei s-au dilatat în timp ce maxilarul ei s-a încleștat privind-o pe doamna care nu era deloc speriată de ea... "Ești surdă sau ceva?" A întrebat Olivia încă o dată cu o sprânceană ridicată... "Cum îndrăznești să-mi vorbești pe un asemenea ton?! Știi cine sunt eu?!" Olivia a ridicat din umeri, nu a reușit să înțeleagă de ce oamenii îi pun această întrebare când ei sincer nu-i păsa deloc... "Te rog, nu mai țipa! Am multe de făcut și dacă nu te superi... te rog să pleci acum." A adăugat Olivia și a privit-o pe Bella cum a ieșit furioasă... S-a uitat încă o dată la PC-ul ei și brusc a simțit niște priviri asupra ei, și-a îndreptat privirea spre ceilalți care și-au tras repede privirea de pe ea prefăcându-se că fac ceva la biroul lor... "Ciudați" a murmurat ea... Câteva minute după ce Bella a plecat, telefonul de lângă ea a sunat, s-a uitat la el o vreme înainte de a-l ridica la ureche... "Acum la biroul meu!" Olivia s-a retras și a tras telefonul de la ureche, și-a putut da seama că nu era într-o dispoziție bună auzindu-i tonul plin de furie... *** Damien s-a relaxat pe scaun cu mâna pe tâmplă, lângă el stătea Bella care era numai zâmbete... Olivia care stătea în fața lor și-a îndreptat privirea în altă parte pentru a evita privirea lui interogativă... "Tu..." "Înainte să mă cerți... nu am fost eu de vină, ea a fost cea care a început clar... dar dacă vrei să mă pedepsești pentru o greșeală pe care nu am făcut-o... poți să mergi mai departe, voi forma pur și simplu numărul de pe cardul negru." A debitat Olivia întrerupând discursul lui Damien... Damien s-a ridicat și și-a coborât privirea spre ea "Mă ameninți?" tonul lui a ieșit într-un mârâit jos și imperativ... Bella era cea mai furioasă, nu-i venea să creadă cât de nepoliticoasă și de proastă creștere era această începătoare și mai ales față de șeful însuși... Nu era sigură ce l-a făcut să se răzgândească după ce a concediat-o mai devreme astăzi... "Bella..." Bella s-a îndreptat cu un mic zâmbet îndreptat spre el... "Da, șefule?" "Lasă-ne" a ordonat el în timp ce ochii lui erau fixați pe doamna îndrăzneață din fața lui, nu și-a putut da seama exact ce a găsit familiar la această doamnă din fața lui... Zâmbetul Bellei a înghețat pe fața ei, cu toate acestea s-a stăpânit și a ieșit din birou lăsându-i pe cei doi singuri. Olivia l-a privit cum s-a ridicat de pe scaun, s-a îndreptat spre ea într-un pas lent și intimidant, a fost puțin surprins că ea nici măcar nu a încercat să facă un pas înapoi sau să clipească nervos... "Ce încerci să faci?" Damien a apucat-o de braț și a împins-o ușor spre perete cu o mână deasupra capului ei, și-a coborât privirea spre ea... "Ai fost aici doar șase ore, dar ai reușit să încalci cincisprezece reguli în intervalul acelei ore." Olivia a zâmbit, și-a mușcat buza de jos și, în același timp, mâna ei i-a apucat cravata... "Sunt minunată, nu știi asta? Și pe lângă asta, nu sunt una care urmează regulile... poți să întrebi în jur." Damien i-a tras cravata din strânsoare și a făcut un pas înapoi de la ea, dar în schimb ea a făcut un pas înainte spre el... Asta a continuat până când Damien și-a simțit biroul în spatele lui, s-a uitat la ea neîncrezător... Cum naiba era ea atât de curajoasă? Făcând ceva de genul ăsta propriului ei șef?? "Ți-e brusc frică de mine, șefule? Nu încercai să fii dur cu ceva timp în urmă?" Olivia și-a ridicat mâna la gulerul lui, îndreptându-l, și tocmai atunci ușa s-a deschis când a intrat o siluetă grațioasă... "Iubitule... Pașii ei s-au oprit la jumătatea drumului în timp ce se uita la iubitul ei care era pe cale să fie sedus de o angajată. Olivia și Damien și-au întors capetele spre doamna care tocmai intrase în birou... "Rihanna... ai venit." Ochii Rihannei au strălucit de furie în timp ce s-a îndreptat spre doamna care încă se agăța de cămașa lui Damien, și-a ridicat mâna gata să o lovească pe Olivia pe față, dar spre consternarea ei, mâna ei a fost prinsă cu ușurință în aer... "Nu încerca să faci greșeala asta de a ridica mâinile la mine!.." A avertizat Olivia cu o privire severă pe față... Ochii căprui ai Rihannei s-au mărit de surpriză, s-a clătinat înapoi când Olivia i-a aruncat mâna în jos cu forță... "Cum îndrăznești?! Cum îndrăznești să încerci să-mi seduci iubitul?!" Olivia și-a dat părul blond pe spate, care a măturat peste fața lui Damien "Întreabă-ți iubitul și scutește-mă de această dramă!" A spus ea nonșalant și a părăsit biroul pentru ei...