Perspectiva Lilei Cum o să-l mai pot privi în ochi după asta? Nu-mi venea să cred că s-a întâmplat. Și ca să fie tacâmul complet, aproape am fost prinși de tatăl meu. Inima îmi bătea cu o viteză incredibilă în timp ce eram ascunsă sub acel pat. Mă rugam neîncetat zeiței lunii să nu știe că sunt acolo. Nu părea să știe; din câte știa tatăl meu, dormeam liniștită în patul meu. Odată ce a plecat, am