Perspectiva Lilei
Cum o să-l mai pot privi în ochi după asta?
Nu-mi venea să cred că s-a întâmplat.
Și ca să fie tacâmul complet, aproape am fost prinși de tatăl meu. Inima îmi bătea cu o viteză incredibilă în timp ce eram ascunsă sub acel pat. Mă rugam neîncetat zeiței lunii să nu știe că sunt acolo.
Nu părea să știe; din câte știa tatăl meu, dormeam liniștită în patul meu.
Odată ce a plecat, am
















