🌹 Perspectiva lui Rose 🌹 Inima mă durea când îl vedeam pe fratele meu, mereu vesel și fericit, deprimat din cauza unei iubiri pierdute. Nu știam cât de serios și devotat fusese în acea relație. Fusesem atât de prinsă cu studiile, încât acum îmi dădeam seama că Noel se îndrăgostise și m-am simțit instantaneu vinovată că nu realizasem mai devreme. El își desprinde ochii de la noi și se uită fascinat la peretele gol. M-am ridicat de pe canapea, cămașa imensă pe care o purtam ajungându-mi puțin deasupra genunchilor, în timp ce mă îndreptam spre el cu precauție. Niciodată nu a trebuit să-l îmbrățișez sau să-l consolez pe Noel după o despărțire, era prima dată și mi se părea greu să știu exact cum să-l repar. Aude pașii mei precauți și se întoarce spre mine. Își mușcă buza, încercând să nu izbucnească în plâns. Imediat ce am ajuns la el, instinctele au preluat controlul și l-am tras într-o îmbrățișare. Puteam auzi vag pașii lui Lily apropiindu-se și o secundă mai târziu simt brațele ei învăluindu-ne pe amândoi. Burtica ei imensă apăsa pe părțile noastre laterale. Corpul lui Noel se zguduie cu lacrimi tăcute în timp ce ne îmbrățișează. Apoi se trage înapoi și se uită la fețele noastre abia vizibile. Apartamentul se întuneca și trebuia să aprindem luminile. El întinde mâna spre întrerupătorul care era la câțiva centimetri distanță și aprinde lumina. "Vrei să vorbești despre asta?" a întrebat Lily cu blândețe. L-a scanat și ochii ei au început să se umple de lacrimi. Am gemut în tăcere. "Hormonii de sarcină." Ea întinde mâna spre mine și mă lovește peste braț. Am șuierat neașteptând asta și m-am uitat urât la ea, simțind înțepătura forței mâinii ei pe pielea mea. Noel chicotește în liniște, dar a fost suficient pentru a ne face să ne întoarcem capetele înapoi spre el, cu zâmbete acum pe fețele noastre, văzând că acum încetase să mai plângă. Oftă apoi își trecu o mână prin păr. "Am aflat azi că m-a înșelat." Mormăie ca și cum gândul nu l-ar fi făcut să plângă cu o secundă în urmă. M-am uitat la Lily și fără să mă gândesc am început să vorbesc. "Ok, ia robinetul, cuțitul, câțiva saci de gunoi, asigură-te că sunt negri. Ar trebui să aducem taserul?" Lily dă din cap în timp ce se îndepărtează legănându-se spre bucătărie pentru a recupera ceea ce tocmai cerusem. M-am uitat la Noel cu îndoială. "Vrei suveniruri sau ar trebui doar să scăpăm de tot? Pun pariu că nenorocitul ăla țipă." Am rostit și am urmat-o pe Lily, fără să stau să ascult răspunsul pe care urma să mi-l dea. "Auzi Lily, ia și câțiva dintre acei mănuși, nu vreau să ajung la închisoare." Am strigat după ea. Ea se întoarce ușor, astfel încât să-și poată ridica mâna la frunte într-un salut fals. "A-a, căpitane." "Woah Woah woah! Băieți, opriți-vă, n-o să-l omorâm." Noel se repede după noi. Se uită în jur frenetic, ca și cum s-ar teme că cineva ne-a auzit. Am ridicat o sprânceană perfectă spre el. "De ce nu?" "Da, de ce nu?" se plânge Lily, încrucișând brațele. Am pufnit, era însărcinată și se gândea să omoare pe cineva. Deși nu puteam vorbi, deoarece tot ce puteam gândi era să-l ucid pe săracul Arthur. Noel oftă apoi se duse la canapea și se trânti pe burtă, cu picioarele atârnând de pe brațul canapelei, în timp ce își întoarse capul spre noi. "Pentru că încă îl iubesc, vreau doar să uit de asta." Mormăie el. Am oftat și am dat din cap cu reticență. "Ok, bine, dar putem să-i aruncăm cu ouă în casă sau ceva? Mă mănâncă pielea să-l fac să sufere într-un fel pentru că mi-a rănit fratele." Am auzit foșnetul ambalajelor de gustări și m-am întors spre cauză. Am râs în tăcere când am văzut-o pe Lily deschizând o pungă de chipsuri și începând să-și îndese gura. Se pare că terminase de gândit la crimă. Ea închide sertarul din care scosese gustarea și ridică din umeri când vede că mă uit la ea. "Nu e cam copilăresc?" Vocea lui suna acum înăbușită, deoarece obrazul lui se afunda mai mult în perna moale. Cineva bate la ușă și mă îndrept spre ea. Uitând complet de întrebarea lui Noel. Am deschis-o știind cine era în spatele ușii. Fața obosită a lui Asher mă întâmpină și îmi oferă un zâmbet cald. "Hei Rose, e Lily gata să meargă acasă?" Am dat din cap și m-am dat la o parte ca să-l las să intre. Tipul era înalt și foarte intimidant. Uneori mă întrebam cum cineva atât de mic și moale ca Lily a ajuns cu un tip dur ca el. Deși era moale doar cu ea, asta o văzusem eu însămi. Lily trebuie să-i fi auzit vocea pentru că vine legănându-se spre noi. Aspectul obosit de pe fața lui Asher dispare și este înlocuit de căldură în timp ce se uită cu tandrețe la femeia lui. "Hei, iubito, ești gata?" Întreabă el și zâmbește când ea dă din cap. "Da, doar așteaptă un minut." Spune ea cu gura plină de chipsuri făcute terci. Mă strâmb și observ că priveliștea nu l-a dezgustat pe Asher, dacă a făcut ceva, s-a uitat la ea amuzat. Se apropie de ea, corpul lui atât de înalt încât ea a trebuit să-și încline capul în sus ca să se uite la el. Cu un râs, o trage într-o îmbrățișare și o sărută pe frunte. "Văd că ești ocupată să mănânci toată mâncarea lui Rose." Glumește el. Ei bine, ai dreptate. Interacțiunea lor a fost drăguță și nu m-am putut abține să simt că mă bag în seamă. Am închis ușa și m-am întors în sufragerie unde l-am lăsat pe fratele meu morocănos. Mă vede și geme. "Nu mai vorbi despre asta, te rog." Vocea lui acum abia coerentă în timp ce își apasă toată fața în pernă. Am oftat. Era acesta modul în care face față despărțirilor? Din nou, el nu a fost niciodată genul să fie trist din cauza unei relații pierdute. Fratele meu era cu adevărat îndrăgostit de Arthur. Nu m-am putut abține să nu simt resentimente față de Arthur pentru că l-a făcut pe Noel atât de posomorât. Lily se întoarce legănându-se cu mâna lui Asher în jurul taliei. Buzele ei erau acum roșii și puțin umflate, lăsându-mă să știu exact ce făceau după ce am trecut pe lângă ei. "Plecăm, vrei să mai stau puțin Noel?" Și-a îndreptat întrebarea către Noel, a cărui față era turtită în pernă. Auzind cuvintele ei, își ridică ușor capul pentru a se întoarce spre ea și forțează un zâmbet. "Nu, mergeți voi, sunt bine, chiar." A insistat el. Fața îngrijorată a lui Lily îi scanează trăsăturile înainte de a da din cap cu reticență. Căscă. "Ei bine, ne vedem curând, sunt atât de obosită." Și chiar arăta obosită. Asher o trage mai mult în brațe și îi mângâie stomacul. "Vrei să te port?" Noel pufnește și dă ochii peste cap. "Vrei să-ți rupi spatele? Lily cântărește o tonă, mai ales cu cât a mâncat în ultima vreme." Glumește el. Auzind cuvintele lui, Lily îi trimite o privire ucigătoare, dar Noel a obținut un chicotit amuzat de la Asher. "Nu, cred că mă pot descurca cu ea, nu-i așa, iubito?" A întrebat el, uitându-se la ea. Un fard ușor își face loc pe fața ei și se mută din brațele lui. "Ne vedem în mașină, știi, când termini de făcut glume cu Noel." Spune ea și se îndreaptă spre ușă. "Mai târziu Rose!" Strigă ea înainte de a închide ușa în urma ei. Îmi înăbuș un râs la ieșirea ei. Asher o urmează, scoțând chicoteli ușoare. "Noapte bună." Spune el înainte de a ieși și el. După ce au plecat, m-am dus la ușă și am încuiat-o. Îmi strâng dinții când am auzit vocile puternice ale actorilor din filmul pe care îl urmăream, dar nu-l terminasem. M-am repezit în sufragerie, am ridicat telecomanda și am schimbat-o pe un film anime. __________________ Mi-am trecut degetele prin șuvițele lui Noel, sforăiturile lui blânde lăsându-mă să știu că a adormit. Cumva, în timpul filmului, am ajuns cuibărită pe canapea cu capul lui pe coapsele mele. Ochii mei obosiți se desprind de televizor pentru a se uita la ceasul de pe perete care arăta ora unu dimineața. Am căscat și am întins mâna după telecomandă, cu intenția de a opri televizorul. Dar înainte de a o putea apuca, sunetul telefonului meu mi-a distras atenția. Sprâncenele mi se încruntă în confuzie, întrebându-mă cine ar suna atât de târziu. Mâna mea apucă telefonul meu zgomotos care era lângă mine și am răspuns fără să mă uit la apelant. Noel se mișcă în somn, dar nu se trezește. "Alo?" Am întrebat, lăsând să-mi scape un căscat tăcut. Mi-am frecat ochii cu dosul mâinii în timp ce așteptam ca oricine era la telefon să vorbească. "Lily a intrat în travaliu, acum ne îndreptăm spre spital!" A răsuflat Asher sunând panicat.