🌹 Perspectiva lui Rose 🌹 Am simțit că am înghețat pe loc în timp ce se întoarce încet. Acum, fața lui este expusă, fiind îndreptată direct spre mine. Buzele îi sunt strânse, exprimând nemulțumire, iar mâna care strângea doza acum o ținea cu o strângere mortală. Mă dau înapoi, simțindu-mă acum complet stupidă că am venit aici. El îmi vede acțiunea și buzele i se întind într-un rânjet. "Ce faci aici?" Tonul lui era orice, numai plăcut nu. Ochii lui înflăcărați îmi scanează corpul înainte de a se opri asupra picioarelor mele. Simțindu-mă goală și nervoasă sub privirea lui, mi-am încrucișat brațele sub sâni, pungile ajungând să atârne peste partea din față. Mi-am întors privirea de la el pentru a mă uita la daunele pe care el și prietenul lui le provocau. "Eu ar trebui să-ți pun această întrebare, știi că ceea ce faci este ilegal?" Ochii mei ajung să-l fixeze, sprâncenele ridicate în semn de întrebare. Tipul de lângă el chicotește și ridică o piatră, se uită la mine înainte de a o arunca spre una dintre ferestre. Aceasta se spulberă, trimițând mici bucăți de sticlă spre mine. Mă feresc înapoi, închizând ochii strâns. "Ce naiba!" Luke răcnește. Deschid ușor ochii pentru a vedea că Luke își înfășurase mâna în jurul gâtului tipului. Fața lui era roșie de furie în timp ce îl trântește de peretele pe care tocmai îl vopsise. Băiatul scoate un geamăt uimit, ochii lui lărgindu-se alarmat. "Puteai să o rănești!" Continuă să rage. Pumnul lui este periculos de strâns pe lângă el, gata să facă rău. "Cacat, omule, î-mi pa-re rău." Băiatul se bâlbâie. Brațele lui vin să înfășoare mâna din jurul gâtului său și să împingă mâna lui Luke, dar acesta nu se clinteste. Mi-am strâns mai strâns mâinile în jurul meu. Simțindu-mă brusc rece și nedorită. Am vrut să intervin, dar nu am putut să-mi deschid gura. Gâtul meu s-a simțit brusc uscat în timp ce urmăream scena din fața mea. Expresia feței lui Luke era împietrită și știam că orice ar spune tipul în continuare nu-l va ajuta. Îl aduce pe tip înainte doar pentru a-l trânti înapoi pe perete. Capul băiatului se izbește brusc și scoate un gemăt. "Oprește-te!" Mi-am găsit în sfârșit vocea. Dar se pare că trece neobservată, deoarece Luke ridică pumnul și îl trântește pe fața tipului. Capul lui se îndreaptă spre o parte, dar nu are șansa să riposteze, deoarece Luke îi lovește continuu fața. Picioarele mele se mișcă de la sine și mă trezesc lângă ei. Mâinile mele ajung să apuce brațul lui Luke care provoca durere. Pungile cu cumpărături pe care le țineam cu ceva timp în urmă sunt acum la picioarele mele în timp ce încercam să-l opresc să-l rănească pe băiatul care părea gata să fie doborât în orice moment. Inima mea accelerează în timp ce se smulge de lângă mine, dar continuă să-l lovească pe tip. Fața lui țipă crimă. Corpul meu tremura de frică în timp ce urmăream asaltul său brutal. Părea atât de concentrat să-l rănească pe tip, era animalic. Sunetul unei sirene de poliție se auzea în depărtare, apropiindu-se încet. Ca și cum sunetul sirenei l-ar fi readus la realitate, îl lasă pe băiat să plece. Respirația lui este sacadată în timp ce se îndepărtează de băiatul rănit. Băiatul se poticnește să se redreseze, apoi scuipă pe pământ. "Du-te-n pula mea, omule." Înjură el. "Dispari de aici." Spune Luke atât de calm și își trage capul spre o parte. Tipul se supune și fuge, dispărând în întunericul nopții. Mă aplec, acum mâinile bâjbâind cu pungile de cumpărături în timp ce le ridic. Data viitoare ar trebui să-mi văd de treaba mea. Sirenele se apropie și transpirația începe să-mi acopere corpul. Sunt înghețată de frică știind că se îndreaptă spre aici. Stomacul meu face salturi neplăcute și mă uit frenetic în jur, ochii mei aruncând peste tot după o modalitate de a scăpa. "Hai." Vocea lui Luke mă scoate din ceața mea panicată. Ochii mei se îndreaptă spre el, doar pentru a vedea că se îndepărtează. Felul în care mergea era atât de dominant și calm încât nimeni nu ar ști ce făcuse cu câteva minute în urmă. Tipul ăsta era o problemă și trebuia să stau departe de el. Chiar dacă mintea mea țipa să nu merg, corpul meu l-a urmat. Acum eram în lumina felinarelor stradale și părea să nu-i pese că în orice moment acum va fi o mașină de poliție care se va îndrepta spre noi. Se oprește lângă un Lamborghini Veneno negru care este parcat lângă un stâlp de iluminat. Țipa bani și mă întrebam cine îl deținea, doar pentru a-mi deschide gura în șoc o secundă mai târziu după gând, în timp ce îl urmăresc pe Luke cum deblochează mașina și intră. Apoi geamul alunecă în jos, fața lui îndreptată înainte, fără să mă arunce măcar o privire. "Nu vii, sau ai prefera să mergi la închisoare?" Vocea lui este aspră. Mâna lui pe volan și cealaltă pe contact în timp ce o pornește. Aceasta prinde viață și mă dau puțin înapoi la sunetul puternic. În cele din urmă se întoarce spre mine, fața lui nerăbdătoare. "Ei bine?" Șuieră el. Mi-am mușcat buza și am dat din cap rapid. Mă uit cum ușa glisează deschisă și intru. M-am fixat cu centura și am așezat pungile cu cumpărături la picioarele mele. Mașina mirosea a nou și a o ușoară tentă de vanilie, care era un contrast uriaș cu proprietarul. Sirenele de poliție au devenit atât de puternice acum încât era insuportabil. Îmi întorc capul pentru a mă uita la Luke, întrebându-mă de ce durează atât de mult să plece cu mașina. Buzele lui se ridică într-un zâmbet șiret în timp ce în cele din urmă pleacă cu mașina. Viteza cu care conducea era atât de înfricoșătoare încât a trebuit să-mi închid ochii strâns și să mă rog în tăcere în capul meu. Ca și cum mi-ar simți neliniștea, încetinește. Există o lipsă de cuvinte între noi, aproape sufocantă în spațiul mic. Nu a durat mult până a ajuns la blocul meu de apartamente, trăgând pe margine. Mă întorc să mă uit la el. "De unde știi unde locuiesc?" Din tonul meu puteai auzi confuzia înotând prin vocea mea. Nu se uită la mine în timp ce răspunde pe un ton uscat. "L-am lăsat pe Asher aici de câteva ori." Am dat din cap, încă uitându-mă la el. Fața lui era îndreptată înainte, ignorându-mă flagrant. Se purta cu mine ca și cum l-aș enerva. Cu toate acestea, nu știu ce era la el care mă intriga până la punctul în care nu mă puteam opri să mă gândesc la el în ultimele două săptămâni. Da, era frumos, probabil unul dintre cei mai atrăgători bărbați pe care i-am văzut, dar personalitatea lui era o grămadă de rahat. Nu eram genul care să-mi pese de băieți, am stat departe de orice fel de relație cu sexul opus. Dar acum, întâlnindu-l, tot ce puteam să mă gândesc era la el și cât de moi arătau buzele lui când mâna lui îmi atinsese mâna în timp ce o țineam pe Ashley. Mă mâncă să vorbesc mai mult cu el, ceva de care nu mi-ar păsa cu altcineva. "Ai mai făcut asta înainte?" M-am trezit întrebând. Am refuzat să-mi iau privirea de pe fața lui. Capul lui se îndreaptă spre al meu, ochii albaștri se blochează cu sferele mele și respirația mi se blochează în gât. "Făcut ce?" A întrebat el, buzele lui trăgându-se într-un zâmbet moale înainte de a le strânge împreună. Lumina stâlpului de iluminat nu făcea dreptate, deoarece se întindea pe fața lui, creând o strălucire moale. Arăta ca un înger, dar știam că era orice, numai asta nu. Mi-am dres vocea simțind-o uscată deodată. "Să vandalizezi și să te bați." Am murmurat aproape temându-mă să nu declanșez furie din partea lui. Scoate un chicot aproape batjocoritor. "Ce, domnișoara corectă îmi va da un discurs despre de ce nu ar trebui să fac aceste lucruri rele?" "Eu vr-" Mă bâlbâi împotriva cuvintelor mele. "Lasă." Mă întrerupe, trăsăturile lui întunecându-se într-una de ură. "Luk-" Am implorat. Dintr-un motiv oarecare am vrut să ajung la el. Nu am vrut să ne certăm sau să ne urâm. Nu se simțea bine, mai ales că vom fi nașii lui Ashley. Mă întrerupe din nou, ochii lui acum reci ca gheața, înghețându-mă pe loc. Ce a adus o astfel de emoție în el? De ce mă urăște atât de mult? "Ieși." Scâșnește el. Felul în care m-a respins m-a înfuriat. "Încercam doar să vorbesc cu tine ca o ființă umană normală și tu ești aici comportându-te ca un nenorocit." Am scuipat acum, acoperită de furie. Apasă un buton și ușa pasagerului glisează deschisă. Următoarele lui cuvinte m-au rănit, dar am refuzat să arăt o urmă de emoție. "Nu suntem prieteni nenorociți și nici nu vom fi vreodată." Răbufnește el. Strâng pungile cu cumpărături în mâini și alunec afară din mașina lui. Nu i-am aruncat nicio privire în timp ce mă îndreptam spre clădire. "E bine pentru că nu aș vrea să fiu prietenă cu un nemernic." Am strigat peste umăr în timp ce am deschis ușa clădirii. Am trântit ușa cu un zgomot în spatele meu și am auzit turația mașinii lui înainte de a accelera pe drum. Aceasta va fi ultima dată când voi încerca să vorbesc cu acel nebun. Să-l fută pe el și pe aspectul lui bun.