~MILLIE~
Mai înceată ca un leneș, m-am strecurat afară din mașină, pe partea pasagerului, apucând rucsacul pe care Damian mi-l întindea, ținând ușa deschisă. Era o luptă surdă, împotriva propriei mele voințe. Inima mea tânjea să rămână cu Damian, dar mintea îmi spunea că acesta era lucrul corect. Mușchii îmi erau crispati ca niște arcuri, în timp ce-mi aruncam rucsacul pe umăr și-mi târam picioare
















