~MILLIE~ „Spune-mi, puișor…”, a tors el, urmărind cu nesaț cum cuvintele lui mă dezbrăcau de orice apărare. „Chiar vrei să mă opresc?”, a ridicat o sprânceană, lăsându-mă cu gura căscată. Eram sigură că „ceea ce vreau” era scris cu litere de-o șchioapă pe toată fața mea, dar voia să audă, să-i spun, să-i mărturisesc dorința. Când am închis gura, neștiind dacă aș putea articula o propoziție coerent