„Nu răspunzi. Tu ești tăticul meu,” Hazel dădu din cap cu încredere deplină și își linge din nou înghețata. „Ce te face să crezi asta? Eu… Eu sunt…” expiră el și înghiți în sec. „Nu sunt,” își strânse buzele. Nu-i căzu bine că tocmai mințise pe fiica lui. Chiar își dorea să-i poată spune că este. Dar asta ar însemna total să intre în grațiile proaste ale Vasilissei pentru totdeauna. „Aha…” Hazel p