— Să nu atingi nimic, domnișoară, spuse Iacob de la ușă, făcând-o pe Fiona să tresară de spaimă ca un șoarece prins în cursă. — Hei, bună, erm... Îmi pare rău, treceam pe aici, și ușa era descuiată, nu m-am putut abține. Locul ăsta e al tău? întrebă Fiona, bâlbâindu-se pentru că Iacob reușea să arate extrem de atrăgător chiar și când era supărat. — Da, locul este al meu și nu-mi place când oamenii