Alex se întorcea pe pat, incapabil să adoarmă. De când se întorsese de la treburile haitei ieri, se simțise agitat, ca și cum ceva urma să se întâmple. Nu-i plăceau surprizele, îi plăceau lucrurile previzibile, așa ar fi putut să le gestioneze. Fusese Alfa al haitei Hades de doi ani acum, după ce tatăl său, Alfa anterior, murise, și nu fusese ușor să poarte povara. Dar era crucea lui de dus, refuza să fugă ca unii… Dând din cap ca să scape de gândul ăsta, se dădu jos din pat și se îndreptă. Era deja dimineață și era inutil să încerce să găsească somnul care-l ocolise toată noaptea. Dintr-odată, auzi zgomotul unor farfurii sparte. Alex trecu o mână prin păr în frustrare și scoase un geamăt înăbușit. Ce mai era de data asta? Ce mai găsise de criticat? Îndreptându-se spre ușă, o deschise brusc și ieși, mergând spre locul de unde auzea sunetele de suspine. Minunat! se gândi Alex, exasperat. Ajunse în bucătărie și găsi unul dintre membrii haitei în genunchi, cu capul plecat, suspine silențioase revărsându-se din ea, evidente din tremuratul ușor al umerilor ei și din picăturile de lacrimi care se prelingeau pe obraji până pe podeaua bucătăriei. "Bine, ce mai e de data asta?" întrebă Alex. "Oh, ești treaz, e bine. Asta de aici nu știe cele mai elementare lucruri. Adică, am spus că vreau un terci ușor pentru dimineață, nu știa că ar fi trebuit măcar să adauge puțin condiment? În schimb, mi-a servit o mizerie fără gust. Cum ar trebui să mănânc asta?" "Deci, de asta o pedepsești?" "Desigur, de asta. Dacă eu trebuie să fiu Luna acestei haite, atunci trebuie să facă lucrurile corect. Orice greșeală din partea lor se va reflecta asupra mea și n-o să permit niciodată să se întâmple asta, așa că trebuie să fie perfecți, mai ales personalul din casa haitei" Întorcându-se spre Alex, puse o mână pe pieptul lui, cealaltă mângâindu-i maxilarul. "Ești prea îngăduitor cu ei, Alex, o haită trebuie condusă cu mână de fier. Dacă mi-ar veni prietenele în vizită și s-ar întâmpla ceva de genul ăsta? Aș ajunge de râs, ar spune că personalul meu e cel mai prost și că nu au respect pentru mine și știi că nu pot lăsa niciodată să se întâmple asta, dragul meu, niciodată." Mâna de pe pieptul lui începu să coboare treptat, ignorând cu insistență ceilalți membri ai haitei care erau încă prezenți în bucătărie, până se opri aproape de talia pantalonilor lui. "Știi că reputația mea înseamnă mult pentru mine, până la urmă, sunt singura fiică a Alfa-ului celei de-a doua cea mai mare haită din America și viitoare Luna a celei mai mari haite, nu pot lăsa să se spună că nu am casa în ordine, uhn?" întrebă ea cu blândețe. Mâna de pe maxilarul lui coborî pe gât ca să-i tragă capul în jos, în timp ce ea se ridica pe vârfuri și-i lipi un sărut pe buze înainte să se reașeze pe picioare. Alex dădu ușor din cap. Nu știa cum s-o abordeze fără s-o ofenseze. De când se mutase în haita lui acum șase luni, în pregătirea ceremoniei de împerechere, transformase casa haitei într-un iad. Îi făcea viața un iad. Era mofturoasă, mândră, egoistă, copilăroasă și răsfățată. Prințesa răsfățată perfectă. N-ar fi o Lună bună, nu conta că era din sânge puternic de Alfa. Alex se întrebă cum reușise să-și ascundă toate aceste trăsături ale ei de el ultima dată când fusese în haita lui, acum șase ani. Atunci, fusese o fată liniștită, osoasă, de șaisprezece ani, dar acum era numai forme, cu sâni grei, aproape revărsându-se din rochii extrem de scurte care-i arătau aproape crăpătura fundului. Era ca o sticlă de Coca-Cola spartă. Scurtă și nebună. Și îl voia pe el. Se târâse goală în patul lui de mai multe ori, frecându-se de el și, dacă n-ar fi avut voința puternică cu care se mândrea, ar fi futut-o. Ar fi futut-o și ar fi pretins că e altcineva. Ar fi pretins că e ea, exact așa cum se prefăcuse în ultimii șase ani. Doamne! Îi era dor de ea. De râsul ei, de zâmbetul ei, de felul în care picioarele alea lungi se înfășuraseră în jurul lui în plăcerea din noaptea aia. O noapte pe care nu putuse s-o uite, oricât de mult încercase. Ea plecase și avea tot dreptul s-o facă. O trădase, dar nu putea regreta asta. Trebuia să facă totul pentru binele haitei sale. Nu putea să întoarcă spatele haitei sale. Tatăl său o alesese pe Lala ca Lună, așa că asta avea să facă. Deși nu știa ce bine putea aduce Lala haitei lui acum, de când o cunoștea mai bine. "Lala, știu că vrei ce e mai bun pentru haită și, ca Lună, vei fi responsabilă de evenimentele zilnice din casa haitei și dintre membrii haitei, dar nu simți că ești prea dură cu ei? N-am spus să nu-i admonestezi, fă-o, corectează-i, dar cu dragoste, ca o mamă. O Lună e o mamă și asta vei fi tu pentru ei" "O mamă?" rânji Lala. "Nu sunt mama nimănui și nu intenționez să fiu în curând. Hai, uită-te la corpul ăsta sexy" îi spuse ea lui Alex, trecându-și mâinile peste șoldurile ei pline, apoi ridicându-le la sânii ei mari, strângându-i ușor. "Nu vreau să-mi stric silueta, cel puțin nu încă. Sunt încă tânără și cred că putem aștepta puțin înainte să-ți dau un moștenitor, nu-i așa, iubitule?" întrebă ea cu îndrăzneală, înainte să iasă trântind din bucătărie, îndreptându-se spre cine știe ce loc. Alex simți o durere de cap apropiindu-se. Nu era un om care să cadă pradă unor astfel de boli, dar era stresat și, împreună cu lipsa de somn, capul îl durea de parcă l-ar bate cineva. Părăsi bucătăria și se îndreptă spre biroul său. De vreme ce era treaz, era mai bine să se ocupe de niște documente. Alex ridică capul deasupra documentului pe care-l analiza când se auzi o bătaie la ușa biroului. "Intră" Unul dintre Delta săi, războinici responsabili cu protejarea haitei și supravegherea graniței, intră. Îl alesese pe acesta să acționeze ca Beta, deoarece poziția de Beta era încă vacantă. Nu mai putea aștepta ca proprietarul să vină s-o ocupe. Dacă nu se întorcea curând în haită, Alex ar trebui să aleagă dintre Delta săi ca să umple poziția de Beta. Haita nu putea rămâne destrămată din cauza unei singure persoane. "Da?" întrebă Alex după ce Delta se înclinase cu respect. "Aveți vizitatori, Alfa" "Am încheiat întâlnirea pe care o aveam ieri și nu aștept pe nimeni azi" "Sunt două femei și un bărbat, Alfa. Vor să vă vadă, spun că au ceva foarte important de discutat. I-am așezat în camera de vizită, îi puteți vedea acolo" "Bine, mulțumesc. Lasă-mă să echilibrez repede raportul ăsta, apoi mă duc acolo" "OK, domnule," spuse Delta și părăsi biroul. Alex termină ce avea de făcut și se îndreptă spre camera de vizită. Imediat ce deschise ușa, mirosul dulce de caprifoi îi invadă nasul, înrădăcinându-l pe loc. Cunoștea mirosul ăla. Fiecare celulă din corpul său cunoștea mirosul ăla. Era ea. Se întorsese, se gândi Alex amețit, lupul său înveselindu-se. Apoi starea lui de spirit se prăbuși. Dar de ce?