Cora stătea liniștită în mașină în timp ce Alex conducea.
Nu reușise să doarmă deloc toată noaptea, aruncându-se și răsucindu-se în patul care fusese refugiul ei, acum șase ani.
Când Cora intrase în cameră, fusese șocată de faptul că totul în ea era neschimbat.
Chiar și posterele cu trupe de băieți pe care le lipise pe pereți erau încă acolo, toate micile ei bucăți și fragmente de amintiri, lăsate
















