„Ușor, Romane!” strigă Dante. Ăsta-i doar numele ei de scenă –” „Taci, fătălăule!” am mârâit, împingându-l cu forța din drum. M-am apropiat direct de ea, de îngerul meu, care arăta ca un prizonier în vizuina asta de gunoaie, și m-am uitat fix în ochii ăia frumoși care mă străpunseseră aseară pe treptele muzeului. Ținuta ei era vulgară, ceva sexy menit să atragă natura cea mai de bază a bărbaților.