Ochii i-au alunecat peste fața mea. "Le luăm la pachet." S-a oprit, părând că vrea să spună mai multe. Dar apoi starea s-a schimbat, ca și cum ar fi scuturat orice-l deranja. "Enzo!" a strigat el. Doamne, iartă-mă! Uitasem complet de Enzo care stătea lângă mașină. Obrajii mi-au ars când a venit după colțul casei. "Pune-o pe Veda în mașină. Eu o să iau mâncarea și o să le spun tuturor că plecăm." "