VEDA Nu mințea. Camera mea era exact așa cum o lăsasem, până la păturile mototolite de pe pat și adidașii aruncați într-un colț. Recunoscătoare că eram singură, am respirat adânc și am încremenit. Mirosea a Luca aici. Oare se furișase prin camera mea cât am lipsit? Căutând ce? Prea obosită ca să mă mai gândesc la asta, am clătinat doar din cap și m-am dus la dulap să găsesc ceva de dormit. Soarele