LUCA Veda dispăruse de cinci zile și-mi pierdusem nenorocita de minte, închis în casa asta „pentru propria mea siguranță”. Nimic nu ajuta. Nici băutura. Nici munca. Nici măcar să lovesc sacul de box din sala mea, cum făceam acum, până când încheieturile degetelor mele erau sângerânde și vânătăi și abia mai puteam sta în picioare. Telefonul meu vibra acolo unde-l lăsasem deasupra frigiderului mic.