Rosaline POV „Acum putem,” Se uită la mine, cu ochii scânteind în lumina slabă a mașinii. „Ești sigură de asta?” întrebă, cu degetele desenând modele pe coapsa mea. Îmi apăsai dinții în buza de jos, încercând să înăbuș valul de dorință care amenința să mă consume. „Da,” am respirat, abia auzindu-mi propria voce peste zgomotul inimii mele galopante. Zâmbi, cu mâna urcând mai sus spre talie. „Bine,”