A trecut o oră de când Esme a plecat. Simt că mă înec. Sunt un clişeu ambulant. Femeia care se îndrăgostește de tipul interzis sau, mai rău, de nenorocitul de care știam de la început să stau departe. Cred că nu am pe cine să învinovățesc decât pe mine. Mă ridic din pat și merg la baie. Acolo mă uit în oglindă și arăt ca o epavă.
„Pune-te pe picioare. Nu poți fi domnița în primejdie”, îmi spun. Î
















