La auzul acestui gând, obrajii mi s-au aprins și mai tare. Nu puteam să nu mă gândesc că exista un alt înțeles în cuvintele lui – un înțeles pe care eu le-l dădeam. Era șeful meu. Nu puteam să mă gândesc la așa ceva, mai ales în prima zi. După ce mi-a arătat biroul meu – care arăta aproape identic cu al lui, cu o bibliotecă imensă, ferestre mari până la podea și un birou impunător din stejar roșu