„Îmi pare rău, eram doar puțin distrasă”, reuși Rosa să răspundă. „Gânduri bune, sper”, spuse Axel. Rosa ridică privirea și roșeața ei se intensifică. Vedea că ochii lui erau plini de o lumină ștrengărească, ca și cum ar fi știut exact la ce se gândește, dar desigur că era imposibil. Cu cât se lupta mai mult să nu se gândească la mâinile lui puternice pe corpul ei, cu atât mai mult aceste gânduri