Axel a închis ușa și a privit cum șoferul se urcă la volan. „Am să…” „Știu, doamnă.” Șoferul a întrerupt-o înainte să-și poată spune adresa, iar obrajii Rosei s-au aprins în timp ce se lăsa pe spatele scaunului rece de piele. Fără îndoială, credea că e vreun trofeu de-o noapte pe care Axel l-a agățat. „Ei bine, nu asta ești?” a șoptit vocea mică din mintea ei. Rosa nu putea nega. Așa era, nu era c