POV-ul lui Tessa „Îmi pare rău…”, am șoptit cu vocea stinsă. „Ai spus că i-ai găsit… morți?”, am întrebat, simțind cum vocea îmi tremură ca o frunză. Ultima oară când i-am văzut, respirau. O zbughiseră în întuneric, imediat ce sirenele au început să urle. Dar poate că totul fusese doar o nălucire, o creație a minții meleRequesting feedback on the following: * Is the title descriptive enough? *