POV-ul lui Tessa „Tessa, unde-i ketchup-ul?” „Tessa, o să mai avem nevoie de băuturi!” „Tessa, adu mai multe șervețele!” Îmi șterg sudoarea de pe frunte și mă strecor prin mulțimea gălăgioasă. „Bine, dați-mi doar un minut”, strig peste muzică. Asta-i petrecerea de ziua iubitului meu, Brian. M-am îndrăgostit de Brian în primul an de facultate. A fost prima mea dragoste. El era băiatul ăla dintr-o familie bogată, iar eu eram fata crescută la țară, muncind la ferma tatălui. Mă simțeam inferioară printre Brian și prietenii lui. Toți crescuseră în lux, iar eu nu mă potriveam deloc cu ei. Compensam, însă, încercând să fiu cea mai bună iubită posibilă. Ceea ce includea să-i organizez cele mai tari petreceri. Ca asta de-acum. În ciuda diferențelor de avere și eleganță, am crezut mereu că Brian și eu vom fi împreună la final. De-asta m-am străduit atât de mult ca relația noastră să meargă. Cea mai bună prietenă a mea, Ruby, stătea rezemată de blat când am intrat în bucătărie, cu brațele-ncrucișate la piept. Știam deja ce avea să spună, înainte să deschidă gura. „Brian a stat toată seara cu Amanda”, mi-a aruncat-o. Îi simțeam privirea pe față, în timp ce scoteam dozele de suc și bere din frigider. „E ziua lui”, am răspuns. „Poate să vorbească cu cine vrea.” „E și iubitul tău. Ar trebui să stea cu tine, nu cu ea.” „E prietena lui cea mai bună, Ruby.” „Tu ești iubita lui, Tessa.” „Las-o baltă, te rog. Nu vreau scandal azi. Mai ales că-s toți prietenii lui aici.” Mă judecau destul și-așa. „Muncești prea mult”, a zis Ruby, luând ketchup-ul de pe blat și urmându-mă în sufragerie. Am început să pun șervețele pe mesele aranjate pentru mâncare și băutură. „Te tratează ca pe sclava lor, dintotdeauna. Câte umilințe mai suporți pentru ei?” „Câte-s necesare ca să mă accepte”, am răspuns. „O fac pentru Brian, nu pentru ei.” „Ar trebui să te relaxezi și tu, să te bucuri de petrecere.” „Vreau doar să iasă totul perfect”, i-am zis, zâmbind. A dat ochii peste cap la răspunsul meu. „Trebuie să fii mereu atât de perfecționistă?” N-am răspuns. Brian a fost primul meu iubit. Nu știam cum fac alții, dar eu sunt obișnuită să mă dăruiesc total celor pe care-i iubesc. „Apropo, mâine începe școala. Ai auzit cine vine la noi?” a schimbat Ruby subiectul, realizând că n-am răspuns la întrebarea ei. „Nu, n-am auzit.” „Joseph Evergreen. Scriitorul tău preferat de fantasy!” „Serios?”, am întrebat, ridicând sprâncenele. „Vine la noi?!” Joseph Evergreen era un scriitor incredibil și o sursă de inspirație pentru mine, dar era și foarte misterios. Visul meu e să devin o scriitoare faimoasă de fantasy. Dar, până acum, munca mea n-a dat cine știe ce rezultate. „Vine să predea un curs special de scriere. Ar trebui să ne-nscriem amândouă!” „Îmi place ideea”, am fost de acord. „Mergem dis-de-dimineață să ne-nscriem. Îl ador pe Joseph Evergreen. Îmi amintește de idolul meu, Christopher Moore.” Nu m-am putut abține să nu mă entuziasmez. „Poate-s aceeași persoană”, a glumit Ruby. „Christopher Moore a trăit acum sute de ani. Ar trebui să fie un vampir nemuritor, ceva de genul”, am răspuns, intrând în joc. Am râs din nou. Dintr-odată, Ruby s-a schimbat la față și am văzut că se uita la cineva din spatele meu. Am simțit niște brațe puternice în jurul taliei și am știut imediat cine-i. Mi-am dat seama că Ruby se abține cu greu să nu dea ochii peste cap. Nu l-a plăcut niciodată pe Brian și n-a ascuns-o. „Hei, frumoaso”, a zis Brian, sărutându-mă pe ceafă. Am chicotit și m-am întors să-l îmbrățișez. „Brian, nu-n fața lumii”, am zis, ridicând privirea spre el. „Despre ce vorbeați?” a întrebat, sărutându-mă pe creștet. „Joseph Evergreen ține un curs special de scriere la noi la școală, semestrul viitor. Ne gândeam să ne-nscriem.” „Un curs de scriere?”, a întrebat Brian, strâmbându-se și luându-și mâinile de pe mine. „Crezi că-i o idee bună să dedici un curs întreg unui hobby?” „Păi, pentru mine nu-i doar un hobby…” „Scrisul nu-i o carieră, Tessa. Am mai vorbit despre asta.” „Ba eu cred că e. Joseph Evergreen are mare succes…” „Bine, unu’ dintr-un milion ajunge scriitor adevărat”, a zis Brian, întrerupându-mă ca de obicei. „Credeam că ne-am înțeles să faci un curs de business, ca să fii pregătită pentru stagiul de la firma tatălui meu.” Mi s-a strâns inima-n piept. Nu-i spusesem că m-am răzgândit în privința cursului de business. Și, mai important, că nu vreau să fac stagiul la firma lui taică-su. Nu știam cum să-i spun și, cu siguranță, nu voiam să-i stric petrecerea de ziua lui. „Știu”, am zis, lăsând privirea-n jos. „Dar e ultimul semestru și vreau să fac ceva ce-mi place.” „Ca să ai succes, trebuie să te gândești la viitor, iar scrisul nu-i o opțiune viabilă”, a zis el, clătinând din cap, dezamăgit. „E doar un hobby.” „Aș putea învăța multe la cursul ăsta, Brian…” „Lasă”, a mormăit, întorcându-se cu spatele. „Fă ce vrei.” A dispărut prin mulțime, lăsându-mă cu ochii după el. „Ce nesuferit arogant”, a zis Ruby, încrucișându-și brațele la piept. „De ce-l lași să te domine așa?” „Nu-i chiar atât de rău…” am zis. Dar nici măcar eu nu credeam ce spuneam. „Vin imediat”, i-am zis. M-am strecurat prin mulțime, în direcția-n care plecase Brian. Nu voiam să rămână lucrurile așa. Când l-am găsit, am văzut că se întorsese la Amanda. Erau într-un colț, iar ea stătea rezemată de perete, privind-o pe el. „Nu-i pasă de ce vreau eu. E prea fixistă. Poate e drăguță, dar e incredibil de proastă uneori.” Cuvintele astea dure veneau de la Brian. Am înlemnit, cu inima grea, auzindu-l vorbind despre mine cu prietena lui cea mai bună. „Ți-am mai spus de-atâtea ori, nu te merită”, a zis Amanda, punându-i mâna pe braț și apropiindu-se de el. Am deschis ochii mari. Se sărutau. Și nu era un sărut frățesc, ci unul pasional. Atunci am realizat că probabil doar eu mă mai străduiam ca relația asta să meargă. „Voi doi nenorociților!”, a strigat Ruby, ieșind înaintea mea. Brian s-a desprins brusc din brațele ei. „Tessa… nu-i ce pare!” Brian a început să se apropie de mine. „Pot să explic…” „S-a terminat!”, am zis, cu ochii-ncepând să mă trădeze. „M-am sacrificat destul ca să funcționeze relația asta, Brian.” „Dar nu voi mai sta cu un mincinos”, am zis, cuvintele abia-mi ieșeau printre dinți. „Nu merită”, a mormăit Ruby, luându-mă de braț și trăgându-mă afară de la petrecere. Brian ne-a urmărit până la ușă, apoi s-a oprit și ne-a lăsat să plecăm. Când m-am uitat la el pentru ultima oară, m-am abținut cu greu să nu izbucnesc în plâns. Dar, în același timp, m-am simțit ușurată. Poate că nu trebuia să mă mai zbat atât pentru tot, mai ales pentru cineva ca Brian. „Unde mergem?”, am întrebat-o pe Ruby. „O să vezi”, a zis ea, zâmbind. Am mers cu mașina vreo jumătate de oră, până-n centrul orașului, apoi a parcat. „Mergem într-un bar”, a anunțat, în sfârșit. „Trebuie să te distrezi și să uiți de fraierul ăla.” Am oftat și-am coborât din mașină, urmând-o pe străzi, până am zărit barul, scăldat în lumini de neon. În timp ce mergeam, m-am frecat de un străin înalt și incredibil de frumos. Mi s-a făcut pielea de găină instantaneu. M-am oprit și m-am uitat peste umăr la el și-am văzut că se oprise și el. Se uita la mine cu o poftă nebună-n ochi. Parcă eram în meniul lui. Ce senzație ciudată.