Zoe se gândea că nu va mai fi atât de dură, dar totuși, ce-i spusese tatăl ei o rănea atât de tare. Era aproape ca și cum o înjunghiase iar și iar, acolo unde o durea mai mult.
Zoe putea vedea, de asemenea, cum se uita tatăl ei cu tristețe la ea când și-a retras mâna și s-a ridicat să-l lase singur acolo, fără măcar să audă ce avea de spus.
Nu se putea răni mai mult de atât, așa că a ales să plece
















