M-am trezit cu jurnalul în mână – gândindu-mă că probabil de asta am visat acel moment. Era o amintire dragă de-ale mele și să visez despre ea era ca un premiu pentru inima mea tânjitoare.
M-am întins cu brațele înainte de a mă ridica în șezut.
O nouă zi.
O nouă zi fără să mă grăbesc să deschid laptopul și să încep să tastez. Era un sentiment minunat. Nu mă înțelege greșit. Ador să scriu. Dar uneo
















