DIMINEAȚA URMĂTOARE (Punctul de vedere al Rebeccăi) M-am întins cât eram de lungă, lăsând să-mi scape un căscat, înainte de a mă rostogoli pe cealaltă parte a patului. Am îmbrățișat perna pe care am nimerit-o și am tras pătura peste umăr. Nici nu m-am mai obosit să deschid ochii, fiind sigură că lumina de la fereastră mă va obliga să-i închid din nou. Încă o zi. Gândul la prietenele mele mi-a umpl