Perspectiva Rebeccăi ZIUA MEA A ÎNCEPUT ca o zi normală – bine, cu excepția incidentului cu umbrela. Ibarra era la fel. Stătea pur și simplu în tăcere pe scaun, ascultându-l pe profesorul nostru. Am găsit umbrela mea deschisă în spatele sălii, împreună cu celelalte umbrele. M-am simțit oarecum recunoscătoare că a lăsat-o să se usuce. Da, recunoscătoare – în ciuda faptului că mi-a smuls-o. Credeam