Am ajuns la companie la ora 8:00 dimineața. Doamna Taylor m-a primit cu căldură și m-a prezentat tuturor, și au fost toți foarte amabili. Șeful nu era acolo - era plecat într-o călătorie și se va întoarce la sfârșitul săptămânii. Biroul era frumos, foarte modern, decorat în alb cu inox și accente verzi, reușind să fie în același timp profesional și primitor. Era elegant și mi-a plăcut foarte mult. M-am bucurat în mod deosebit că am ales să port un costum negru cu o bluză de mătase verde închis pe dedesubt și pantofi negri cu toc. Va trebui să mă îmbrac elegant în fiecare zi de acum încolo, la urma urmei, voi lucra direct cu președintele companiei. La mijlocul dimineții, am primit un mesaj de la Mel, spunând că a reușit să programeze o întâlnire cu directoarea grădiniței de lângă apartamentul nostru în timpul pauzei de prânz. I-am explicat situația doamnei Taylor și am întrebat-o dacă ar fi posibil să plec în acel interval orar, asigurând-o că mă voi întoarce la timp. "Deci ai un copil. Câți ani are?" a întrebat ea cu un zâmbet. "Are doi ani. Este un băiețel foarte inteligent. Nu a fost planificat, dar este motivul pentru care trăiesc!" "Cum îl cheamă?" "Peter." "Peter. Un nume puternic. Nu ești căsătorită, știu asta, dar ce zici de tatăl fiului tău, mai sunteți împreună?" Mi s-a strâns inima - cum să-i explic că nu știu cine este tatăl? Dar eu nu mint, așa că să înfruntăm adevărul. I-am spus că tatăl lui Peter a fost cineva pe care l-am întâlnit la o petrecere și nu l-am mai văzut niciodată. S-a uitat la mine serios, dar nu era nicio judecată în ochii ei. Apoi a spus: "Am tot respectul pentru tine, Catherine. Nu este ușor să fii mamă singură și este foarte dificil să spui adevăruri ca acesta când știi că ar putea declanșa judecata altora. Îți mulțumesc pentru încredere și onestitate. Du-te și ocupă-te de aranjamentele de la grădiniță pentru fiul tău, vom continua după-amiază - nu este nevoie să te grăbești." I-am mulțumit și mi-am luat rămas bun, plecând să mă întâlnesc cu Mel și Peter. Admirația și respectul meu pentru doamna Taylor au crescut și mai mult. Este o femeie la mijlocul vârstei de cincizeci de ani, cu părul blond foarte deschis și ochi albaștri aproape transparenți. Este o femeie frumoasă și elegantă, dar cel mai important, este foarte primitoare. Ne-am înțeles foarte bine. În restul dimineții, m-a pus la curent cu informații despre muncă și am luat notițe despre tot. La ora prânzului, am părăsit clădirea, iar Mel mă aștepta deja la ușă cu Peter. Am urcat în mașină și am mers la prânz înainte de a ne îndrepta spre grădiniță. Lui Mel și mie ne-a plăcut grădinița, iar Peter se integra deja, alergând cu noii săi prieteni - este un băiat atât de sociabil. Asta m-a făcut atât de fericită! Fiul meu era fericit! Am decis să nu ne mai uităm la alte grădinițe, deoarece aceasta era excelentă și foarte aproape de casă, la doar trei blocuri distanță. Am finalizat înscrierea și am rezolvat toate detaliile. Directoarea a sugerat să-l lăsăm pe Peter să stea până la sfârșitul zilei, deoarece se distra și putea începe să se adapteze. Mel a fost de acord să-l ia la sfârșitul zilei. Mel m-a lăsat înapoi la companie și mi-a spus că se va îndrepta spre casă pentru a se pregăti pentru interviul de angajare de mai târziu în după-amiaza. M-am întors la biroul meu, ajungând înaintea doamnei Taylor. M-am așezat la birou și am început să revizuiesc tot ce-mi spusese deja. Telefonul de pe birou a sunat și nu eram sigură ce să fac, dar deoarece acesta urma să fie biroul meu, am răspuns cu cea mai profesională voce: "Miller Group, Biroul Executiv, bună ziua, cu ce vă pot ajuta?" Am auzit o tăcere mortală la celălalt capăt, urmată de un oftat lung. Cineva a luat cuvântul cu o nerăbdare evidentă, cu o voce puternică și ușor răgușită: "Pune-o pe Mariana." Am fost surprinsă, dar mi-am păstrat calmul și am răspuns: "Îmi pare rău, domnule, dar doamna Taylor nu s-a întors încă de la prânz. Vă pot ajuta eu, sau doriți să lăsați un mesaj?" "Cine vorbește," a întrebat el, și mai nerăbdător. "Numele meu este Catherine, sunt noua asistentă executivă a domnului Miller." "Dar eu nu te cunosc," părea să devină mai nerăbdător cu fiecare cuvânt. "Este prima mea zi aici, domnule. Doriți să lăsați un mesaj?" "Spune-i Marianei să mă sune imediat ce pune piciorul în birou." "Sigur, domnule. Și numele dumneavoastră este?" "Se pare că eu sunt șeful tău!" A răbufnit și a închis. Uau, ce om stresat! Asta nu era în descrierea postului. Gâtul meu s-a strâns imediat. Oare am făcut deja o impresie proastă șefului meu? Eram atât de terminată! Am început să mă gândesc că nu voi rezista mult în acest loc de muncă. La scurt timp după aceea, a sosit doamna Taylor și i-am transmis mesajul cu o privire îngrijorată pe față. S-a uitat la mine cu un zâmbet, ca și cum ar înțelege îngrijorarea mea, și a întrebat: "Era calm?" M-am uitat la ea și nu m-am putut abține: "Era pe punctul de a avea o cădere nervoasă. Sunt destul de sigură că puteam să-i văd vena jugulară ieșind din gât." A izbucnit în râs și apoi a spus: "O să vă înțelegeți de minune! Vei îmblânzi bestia, sunt sigură de asta." Nu eram atât de sigură de asta. Poate că nici nu ar trebui să-mi despachetez bagajele, omul ăsta o să mă mănânce de vie!